Partea intunecata a magiei este prima parte din seria Culorile Magiei

Intr-un univers guvernat de magie exista mai multe Londre: Rosie, Cenusie, Alba si, in trecut, una Neagra.

 

Kell este ultimul dintre Antari, magicieni care pot calatori intre lumile paralele. A crescut in Londra Rosie si este mesagerul oficial pentru afacerile cu sangeroasa Londra Alba si cu Londra Cenusie, cea fara de magie. Neoficial insa, Kell e un contrabandist pasionat de artefacte din alte lumi. Lila, o hoata care bantuie in travesti strazile Londrei Cenusii si viseaza sa ajunga pirat, ii fura un obiect magic extrem de periculos. Initial dusmani, Kell si Lila sunt nevoiti sa se ajute unul pe altul cand isi dau seama ca au intrat intr-o conspiratie mortala.

 

O proza antrenanta, cu detalii uimitoare - un palton de cameleon, un rau rosu de magie, o antieroina cu aspiratii de pirat - aduce la viata aventuri captivante in mai multe lumi fascinante. - Publishers Weekly

 

Ultimii zece ani au fost foarte generosi cu literatura fantasy. Scriitori consacrati si debutanti au publicat serii care au dat noi forme genului, explorandu-l, rafinandu-l. Sunt insa convins ca oricine ar alcatui o lista cu cele mai importante zece lucrari fantasy ale ultimei decade, nu ar rata includerea in acest top a seriei Culorile Magiei. - Marian Coman, redactor-sef Armada

Traducere din limba engleza de Cristina Jinga.

 

Astrid Dane ar fi fost una cu decorul, daca n-ar fi avut vene.

Ieseau in evidenta ca niste fire negre pe maini si pe tample; restul corpului era un studiu in alb. Atat de multi erau cei din aceasta Londra care incercau si mascheze faptul ca se vestejeau, acoperindu-si pielea sau fardand-o ca sa para mai sanatosi. Regina palida n-o ascundea. Parul ei lung, lipsit de culoare, era impletit la spate intr-o coada, iar pielea ca de portelan parea contopita cu marginile tunicii. Intreaga costumatie ii incingea corpul ca o armura; gulerul bluzei era inalt si rigid, ca o aparatoare pentru gat, iar tunica insasi o acoperea de la barbie pana la incheieturile mainilor si pana in talie, mai putin din dorinta de modestie, Kell nu se indoia, cat pentru protectie. Sub centura sclipitoare de argint, purta pantaloni mulati, varati in cizme inalte (se zvonea ca un barbat o mustrase odata pentru ca refuza si poarte rochii; ea-i taiase buzele). Singurele pete de culoare erau albastrul-pal al ochilor si talismanele verzi si rosii care-i atarnau la gat, la incheieturi si prin par.

Astrid se instalase pe unul dintre cele doua tronuri, cu trupul ei inalt si zvelt ca o coarda intinsa pe sub haine. Subtire, dar nici pe departe neputincioasa. Se juca in nestire cu un pandantiv de la gat, a carui piatra era ca sticla inghetata, cu marginile rosii ca sangele proaspat curs. Straniu, gandi Kell, sa vezi ceva atat de viu-colorat in Londra Alba.

- Miros ceva placut, zise ea, cu ochii fn tavan.

Apoi privirea cobori fara graba si se opri asupra lui Kell.

- Salutare, baiat-floare!

Regina vorbea engleza. Kell stia ca nu studiase limba si ca - la fel ca Athos - recurgea, in schimb, la vraja. Undeva sub hainele stramte, o runa de traducere ii era crestata in piele. Spre deosebire de tatuajele disperate facute de flamanzii de putere, runa limbajului era o rezolvare de soldat la o problema de politician. Londra Rosie trata engleza ca pe un semn de societate aleasa, dar Londra Alba nu-i gasise rostul. Holland ii spusese lui Kell, odata, ca era o tara de razboinici, nu de diplomati. Pretuiau mai mult batalia decat balurile si nu vedeau niciun folos intr-o limba pe care poporul nu o intelegea. Decat sa piarda niste ani invatand limba comuna dintre regi, cei care acaparau tronul pur si simplu isi tatuau runa.

- Maiestatea Voastra! saluta Kell.

Regina isi indrepta spatele in tron. Moliciunea miscirilor ei era o farsa. Astrid Dane era un sarpe, lent numai pana cand alegea sa atace."