După aproape cincizeci de ani am reluat lectura acestui uluitor roman scris într-o manieră ciudată, parcă din nevoia de echilibru între exterior și interior, între realitatea înconjurătoare și cea a gândurilor. Pentru că doar așa putem să ne păstrăm umanitatea: atunci când realitatea este înfiorătoare trebuie neapărat să o echilibrăm cu reflectarea ei în conștiința noastră și asta pentru a nu ne... deregla total! Fiecare pas, fiecare acțiune este reflectată în interior, de la planificarea distrugerii unui pod, la organizarea apărării unei cete de partizani, până la dragostea din sacul de dormit, totul este filtrat asemeni luminii soarelui la amurg ce pătrunde prin păienjenișul ramurilor de pin...

După ce ați făcut cunoștință, Hemingway vă atrage pe nesimțite într-o capcană de cuvinte de care ți-e imposibil să scapi! El nu trebuie să-și pigmenteze opera cu cuvinte vulgare care, pentru a sublinia „duritatea” sunt folosite de alți scriitori. El este dur, mult mai mult decât ceilalți și nu trebuie să fie „ajutat” de cuvinte vulgare. Când totuși le folosește (extrem de rar) este doar spre a da veridicitate anumitor personaje. În rest, când nu mai are încotro și pentru a susține dialogurile trebuie să le folosească, se eschivează cu expresii de genul „aia” și „aialaltă”, să-i facă „aia” și „aialaltă”! Și are același efect, ba chiar mai puternic! Dacă citindu-i pe alți scriitori poți să-ți lași mintea să alerge și pe alte coclauri și trebuie să recitești paragrafele peste care ai trecut doar cu privirea, la Hemingway nu este așa! Cu aproape perversitate te atrage ca într-o pânză de păianjen din care îți este imposibil să scapi. Și așa reușești să înțelegi pe deplin „Capcanele de vise” ale indienilor nord-americani de forma unei pânze de păianjen tivite cu diferite pene ale păsărilor captive definitiv...

Da, au trecut aproape cincizeci de ani de la prima lectură și realizez cât de multe s-au schimbat în toată această perioadă!

Și totuși, neschimbat rămâne doar Hemingway!

este o carte foarte buna

Un roman tragic, o poveste tristă despre supliciile la care au fost supuși luptătorii din război. Cu toate astea, Hemingway îndulcește acțiunea cu o poveste de dragoste atât de pură și de curată, încât nu mai poți lăsa cartea din mână până la ultima pagină.

O operă în care se vede experiența de militar a autorului, romanul surprinde atrocitățile comise de oamenii din păturile de jos în numele unei ideologii, marcate de o acțiune constantă și tensionată, carte putând fi folosită la fel de bine ca scenariu de film hollywoodian.

Un roman despre războiul civil din Spania la care autorul a luat parte, cu sfârșit tragic, marcat indiscutabil de depresia prin care trecea autorul și care i-a adus și sfârșitul. O umanitate sumbră, întunecată de spectrul războiului, fără orizont și fără putere de salvare.