Poezia lui Raul Bribete (nascut in Oravita, actualmente traieste in Graz - Austria) e, inainte de orice, o performanta de limbaj, ceea ce frapeaza din start fiind preferinta pentru abstract, multimea neologismelor (englezisme), precum si referintele livresti.
Intelectualizata la extrem, deschiderile spre cotidian, spre experiente traite precum trecutul comun evocat intr-un poem dedicat unui prieten de demult, spre halucinatiile atotprezente, care genereaza, subit, stranii metamorfoze sau spre balansul dintre real si virtual - tema sa predilecta -, sfarsesc prin a recompune o existenta multipla proiectata intr-un univers atomizat.
Raul Bribete propune o poetica a vederii care adeseori, exacerbata fiind, se transforma in viziune; prezenta stacojiului care invadeaza spatiul, coplesindu-l, sau a galbenului, de pilda, un galben intens, pur, care marcheaza puternic existenta in datele ei fiziologico-biologice este peremptorie pentru acest demers poetic experimental, de o mare rigoare geometrica, inclusiv, de vreme ce unele poeme adopta forme spatiale cu totul insolite. Contemplandu-se pe sine ca prezenta ori ca absenta, poetul pare convins ca, in felul sau, el e ceilalti... -
Mircea Petean
Fragment din cartea "Pixeli" scrisa de Raul Bribete:
O mostra:
(catharsis)
v-am vorbit despre viata, despre
furia nebunului inalt si solid
care rupe nonsalant camasile de forta,
despre aberatia gangava de a gandi in versuri
si a te exprima aproape numai in proza,
despre refugiul intre peretii elastici ai sexului
si evadarea periodica prin orgasm
impasibilitatea in fata dezastrului
ticalosia noastra comuna
tradatori si inimile lor chircite
indiferenta (necesitatea de a o
stapani asa cum stapaneste gimnastul
calul cu manere)
v-am vorbit despre mintea mea goala
ca o camera spatioasa
in momentul meditatiei
inainte de toate
v-am vorbit de fapt
despre voi