In noua carte de poezii, Poemele inimii, Ileana Vladusel devine purtatoarea de cuvant a dorului de mama. Versurile cuprinse intre aceste coperte sunt curate elegii, cu veritabile nuante de psalm si sunt dedicate in exclusivitate femeii-mama. Vorbele sunt blande si soptite si se astern de la sine, evocand anii de aur ai fiecaruia dintre noi. Iar atunci cand se repeta - vatra, camin, inger, icoana, zambet, soare, ograda, pridvor... - ele alcatuiesc refrenul din care putem reconstitui melodia intregii copilarii. Nu ma avant sa spun universala. Poate ca nu toti am avut parte nu neaparat de curtea cu pridvor, cat de pacea primilor ani, acea pace care te incarca pentru tot restul vietii. Dar toti vom simti cu inima de ce mama este pomul vietii, iar rodul este pruncul leganat la san. Poarta casei parintesti poate ca scartaie azi. Peretii poate-s reci si goi. Fereastra prin care lumea, privita din bratele-i calde, parea un vis luminos, nesfarsit, e scorojita si ea. Rugina anilor face ravagii peste caminul parasit. Dar o simpla fotografie, aievea sau imaginata, cu mama, ale carei taceri infloresc peste timp si raspandesc parfum de micsandre, e de ajuns sa reinvie tot. Iar zapezile din belsug, in loc sa inghete, purifica amintirile si le imbraca in albul imaculat al dorului de copilarie. Si de mama. - Issabela Cotelin