Citind"Poetica", descopăr că poezia lui Eduard Dorneanu "nu se scrie cu cuvinte"! El creează o lume de imagini sublime, de stări, simțind, trăind și arzând intens. Raiul copilăriei de la Mălini, simfonia vieții rustice, ambianța sfânta a munților și apelor din locurile natale, au un ecou profund în poezia sa. De asemenea, sensibilitatea pe care o putem descifra în poemele de dragoste este reflexul interior al universului său poetic. Consider că "Poetica" este un nestemat unic, într-un șirag de pietre scumpe literare!

Un stil aparte de a scrie poezii. Unele poezii sunt tablori vii ale satului Malini, "pictate" cu un penel iscusit. Altele sunt pline de dragoste sau suferinta si par ca ascund un secret ce trebuie descifrat cu atentie si asta te determina sa le citesti inca o data, si inca o data.

Citind o poezie a lui Eduard Dorneanu, oricare ar fi ea, te simți prins într-o îmbrățișare caldă, dar plină de forță, așa că treci mai departe, întorcând filă după filă în ”Poetica”. Apoi o iei de la capăt lansându-te, cu sau fără știință, într-un perpetuum ciclic. Ești într-o călătorie pe unde line care-și croiesc drum printr-un ”labirint eliberat de idolii mentali”, care își răzvrătesc din când în când curgerea, ca să poposească în final pe tărâm albastru de suflet pur. Căci senzația care rămâne după parcurgerea poemelor este de purificare și împlinire existențială.

Fiecare poezie este o multitudine de imagini și trăiri clădite din cuvinte răsucite măiestrit, care se înșiră simplu și firesc pe portative încărcate de sensuri de tonalități diverse. Căci este creat pentru poezie un spațiu special, cel al energiilor de frecvență înaltă.

Vă invit să vă deschideți sufletul, să închideți ochii și să pășiți în labirintul poeziei lui Eduard Dorneanu pentru o experiență de neuitat, cu adevărat vie, care vă va oferi încărcătură emoțională culeasă de pe treptele superioare ale existenței! Să ne considerăm binecuvântați cu timpul citirii și recitirii ei!

Versurile acestui volum te aruncă cu lăcomie într-un spațiu și timp pline de erotism, în inefabilul cărora vibrează femeia, femeia văzută și percepută într-un spectru universal: *****, icoană, mamă, fată ”neîncepută”, ”lacomă”, ”înger ascuns”, femeia dorită, iubită, adorată, zeiță, de aici, de aievea sau de dincolo de mormânt; o căutare disperată și febrilă a eternului feminin ” în naștere/în ardere/în rug” , o corabie ”din care ”nimeni nu caută salvare/ci își oferă trupul pentru a spori/cenușa veșniciei”.

Paradigma labirintică a iubirii devine un ecou exprimat sonor printr-un amalgam tulburător de sunete, țipete, cântec ”oftat”, în ritmuri de ”doom ” sau rock sugerate de chipul ”mesianic” al lui Kurt Cobain, în culori și cuvinte exotice, într-o fermecătoare renaștere, regăsire și consumare a iubirii în diacronia timpurilor, împletită în mod acut cu o restrângere și o extensie ”dincolo de ”albastru” a orizonturilor sale de manifestare.

Eliberată de constrângerile mentale, de simțuri și sentimente contingente, iubirea izbucnește vulcanic, cu putere, cu foc, dorință, durere, speranță și nerăbdare cu ”gemete și tremur rușinat” care ”coboară și urcă/în ecou rotund/și iubire/infinită”.

Citind poemele din volumul ” Poetica” veți descoperi neîndoios că toate acele femei trăiesc aici și acum în fiecare din voi!

Mulțumiri, Eduard Dorneanu, pentru o atât de frumoasă poetică închinată femeii!