Unul dintre bogatii planetei, care din intamplare este roman, investeste toata averea sa in cea mai nebuneasca idee: sa produca timp. Iar bombardarea cu timp a materiei sta la baza teleportarii, asa cum sustin oamenii de stiinta (si visatorii!), de la Democrit pana la fizicienii din zilele noastre, unii rasplatiti chiar cu Premiul Nobel. Pusa in practica, de imaginatia unui scriitor, ideea da roade dintre cele mai surprinzatoare, calatoria instantanee in spatiu si timp devine posibila. Iar de aici pana la dobandirea tineretii fara batranete nu mai este decat un pas. Totul se intampla intr-un paienjenis de povesti prin care omul zilelor noastre incearca sa se salveze din calea agresiunii fara precedent a obiectelor, din razboiul nenumit cu virtualizarea vietii de zi cu zi. Micul Print rezista, astfel, mai greu in desertul urban, decat in desertul Sahara. Singurul lucru care poate opri, totusi, desertificarea lumii si a vietii este dragostea, o spune hotarat autorul. Povestea elefantului care traia intr-o nuca este o demonstratie cu totul originala ca, atata vreme cat mai avem povesti, mai avem suflet.

 

"Fiecare calatorie e, in ultima instanta, o optiune", scrie naratorul acestui rebus existentialist , un roman care te duce cu gandul la cat de stramti ne sunt uneori peretii vietii si la cat de imprevizibile virajele ei. Cand te sui intr-un tren care urmeaza sa te poarte spre persoana iubita, o faci sub imperiul tandretei si cu un scenariu al fericirii dospindu-ti in minte. Cand insa iti dai seama ca nu te-ai urcat in trenul potrivit, te incearca furia. Si poate un inceput de panica. Pe de o parte, esti pe cale sa ratezi sublimul. Pe de alta parte, esti pe punctul sa fii luat partas la un experiment in mijlocul caruia ai nimerit fara voie. Fiindca trenul in care ai suit circula pe sine care se genereaza din mers, fiindca nu se stie nici traseul, nici durata calatoriei, fiindca restul pasagerilor par in neregula. Experimentul e o iscodire curioasa a viitorului, in care un milionar din topul Forbes bombardeaza materia cu timp greu, un urmas al lui Dedal inchipuie un nou labirint al destinului, iar un copac produce oameni in loc de fructe.

 

Contururile si esentele lumii se schimba de la o zi la alta, pe cand protagonistul lasa in urma prozaicul si se pregateste de o explorare neanuntata de nimic. Elefantul se face mic cat o gamalie. Sau poate nuca se dilata cosmic. Povestea pe care o scrie Adrian Alui Gheorghe, cu ricanarile ei contramitologice, poate fi, in fond, tragicomedia oricarei trestii ganditoare care isi pune in permanenta intrebari. - Radu Paraschivescu