Anton Pann este, fara indoiala, una dintre figurile marcate ale culturii romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Opera sa, in care satira se imbina cu accentele moralizatoare, este de o certa valoare.

Alaturat adesea de Creanga si Caragiale, nu e insa cu adevarat comparabil cu niciunul din ei: povestitor indemanatic, n-are geniul primului; «lingvist» miraculos, dar nu constient, e departe de a avea arta celui de al doilea. Simpatia de care se bucura este insa usor de inteles si, as adauga, perfect indreptatita. Pann ramane unul dintre cei mai inventivi scriitori romani sub raportul vocabularului, comediograf instinctiv al cuvantului. Povestea vorbii e, in definitiv, o inlantuire de expresii paremiologice, urmate de anecdote versificate, pe tema prostiei, betiei, cusururilor, moravurilor si asa mai departe. Introducerea la primul capitol sugereaza deja insusirea de capetenie care este usurinta de a vorbi in proverbe, trecand de la unul la altul, cu dexteritate. - Nicolae Manolescu