În capătul dinspre fereastră, stătea Ideea cu Papion Roşu, lângă ea se aşezaseră celelalte: idei cu alt fel de papioane, idei cu pălării.

Către mijlocul mesei se aflau ideile cu barbă şi cu mustăţi, veneau apoi ideile cu cizmuliţe şi aproape de uşă, gata parcă să se facă nevăzute, ideile cu pelerine, cele sfioase şi pe jumătate ascunse în gulerul pelerinelor. Pe culoare şi prin birouri, prin curte şi prin secţiile firmei mai circulau şi alte idei: idei serioase, cu cravată, idei trăsnite, cam ciudate aşa mai zăpăcite, idei creţe, dubioase de tot, şi să nu uităm ideile mioape, cele care nu vedeau decât la un pas de nasul lor, cu ochelarii lor de vedere cu tot. Acestea nu participau niciodată la şedinţe. Ele doar îşi vedeau de treabă pe acolo. Dar toate erau foarte importante şi firma avea un profit frumuşel şi un renume pe măsură. Problema care le-a dat bătăi de cap şi pentru care au convocat o şedinţă, era Ideea Năstruşnică, cea mai ciudată dintre toate. Mai întâi, ea nu era decât o idee care apăruse recent în firma de faţă şi deja întorsese pe dos întreg Departamentul de Vânzări. Nu venea niciodată şi ea la timp ca celelalte nici să o pici cu ceară. Mereu întârzia, deşi avea adidaşi. E drept că adidaşii erau unul alb şi unul albastru şi, atunci când venea, totul se agita, toţi se dădeau peste cap.

Ilustrații color de Fevronia Spirescu.