Volumul de fata cuprinde povestile:
  • Zana Zorilor
  • Florita din codru
  • Ileana cea sireata
  • Doi feti cu stea in frunte
  • Pacala in satul lui
  • Petrea prostul
  • Limir-imparat
  • Baiet sarac
  • Stan bolovan( Varianta)
  • Rodul tainic
  • Negru-imparat
  • Narodul curtii.
    Povestile au puternice invataturi morale si picteaza o imagine a vremurilor apuse. Slavici aduce un elogiu invataturii, muncii intelectuale si reuseste sa surprinda o intreaga societate, cu obiceiurile, problemele si traditiile ei dintr-un anumit loc si moment istoric.     Fragment din povestea "Pacala in satul lui":

    "I se urase lui Pacala sa tot umble razlet prin lume, asa fara de nicio treaba, numai ca sa incurce trebile altora si sa rada de prostia oamenilor. Se hotari dar sa se faca si el om asezat, ca toti oamenii de treaba, sa-si intemeieze casa lui, sa-si agoniseasca o mosioara, vorba scurta- sa se astampere odata.
    Si fiindca romanul zice ca nu e nicaieri mai bineca in satul lui, Pacala se intoarse si el in satul lui si incepu cum incep toti oamenii care n-au nimic, adeca facu ce facu de-si agonisi o vitelusa si o trimise la pasune in izlazul satului.
    Caci asa se face averea.
    Pascand, vitelusa se face vitea, viteaua se face junica, junica se face vaca, vaca fata, iar vaca cu vitelul o vinzi ca din pretul ei sa cumperi sapte viteluse si sa le trimiti si pe ele la pasune in izlazul satului.
    De ce e oare izlazul izlaz, daca nu pentru ca sa-l pasca vitelusele oamenilor ?
    Pastea dar vitelusa lui Pacala, pastea, si cu cat mult pastea, cu atat mai vartos crestea, incat nu era in tot satul vitea care s-o intreaca, iar cand ajunse si ea vitea, nici junicile nu se puteau potrivi cu ea.
    — Mai! ziceau vecinele lui Pacala, ce lucru sa mai fie si asta? viteaua asta ne intrece pe toate! Ce-i va fi dand oare sa manance ? Ce soi o fi de creste asa de frumos ?
    Nu era nici soiul vreun soi deosebit, nici hrana mai de-a catarea; viteaua era insa viteaua lui Pacala, iar Pacala isi cauta de treaba, n-avea vreme s-o mai pazeasca si sa nu rupa cateodata si din holdele oamenilor.
    Ajungand juninca, viteaua lui Pacala se facu stapana pe intregul hotar. Umbla si ea cum umblase si stapanul ei mai nainte de a se fi astamparat, si unde n-o cautai, acolo dadeai de ea, mai prin lanul de grau, mai prin porumbiste, mai stie bunul Dumnezeu pe unde.
    Iara Pacala li se plangea oamenilor ca prea i s-a facut razleata juninca si ca are treaba si nu poate umbla dupa ea.
    Nu-i vorba, oamenii s-ar fi plans si ei, dar nu mai aveau cui sa i se planga cand Pacala ii lua pe dinainte si Ii se plangea de te prindea mila de el. "