Diana este o femeie realizată. Are un soț frumos și realizat din punct de vedere al carierei, o fetiță inteligentă și simpatică în vârstă de opt ani, un job part-time la facultate și un hobby din care face bani în paralel - pictura. Casa, familia, traiul liniștit pe care îl deține este brusc afectat de reminsecențe ale evenimnetului traumatic din trecut, când un coleg de clasă, sătul de a fi supus fenomenului de bullying, își împușcă o parte dintre colegi, inclusiv pe prietena Dianei. Partea fascinantă și realist descrisă, un punct important în ceea ce urmează a deveni factorul declanșator, este decizia Dianei de a opta pentru moartea prietenei sale pentru a se salva, decizie pe care o ia foarte hotărâtă, spre deosebire de cealaltă fată care se oferă pe post de victimă pentru a o salva pe Diana.

Felul în care scenariul este construit pas cu pas, modul în care atmosfera capătă valențe tensionate, cum drama psihologică care se declanșează în mintea Dianei, mi s-a părut atrăgător, intruzim și interesant redat.

Nebunia o cuprinde pas cu pas, reacțiile sale în fața unor evenimente care altfel ar fi putut trece drept situații banale, punctează pas cu pas starea mentală și emoțională precară în care se adâncește personajul principal. Ritmul e oarecum mai lent, stilul introspectiv, acțiunea nu abundă în detalii dinamice, trauma și efectele sale pot părea previzibile, dar cu toate acestea, mi s-a părut un roman psihologic destul de bine închegat.