La temelia oricarui sistem de drept sta un set de reguli diriguitoare, idei conducatoare (prescriptii fundamentale) care ii imprima acestuia o anumita conceptie asupra ansamblului normelor de drept, oferind destinatarului normei o directie, o indrumare, o privire de ansamblu asupra continutului reglementarii. Constatam ca, printre principiile fundamentale ale procesului civil, un loc important il ocupa principiul disponibilitatii, specific procesului civil. Prin acest principiu, se intelege faptul ca partile pot determina atat existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a stinge litigiul inainte de a interveni o hotarare asupra fondului pretentiei supuse judecatii, cat si continutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual, cu privire la parti, obiect si cauza, precum si fazele si etapele pe care demersul judiciar l-ar putea parcurge. In continutul sau, principiul disponibilitatii cuprinde o serie de drepturi, respectiv: dreptul partii interesate de a introduce sau nu actiunea civila, dreptul de a determina limitele cererii introductive de instanta sau ale apararii, dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv, de a recunoaste pretentiile din actiune si de a stinge litigiul printr-o tranzactie, dreptul de a ataca pe caile legale hotararea judecatoreasca, dreptul de a achiesa la hotararea pronuntata si dreptul de a cere executarea silita a hotararii judecatoresti.

 

Prin studiul Principiul disponibilitatii in faza judecatii procesului civil ne dorim sa analizam modalitatile de manifestare ale principiului specific procesului civil si limitele acestuia in corelare cu celelalte reguli calauzitoare, generale si imperative care ordoneaza si, intr-un anumit sens, limiteaza desfasurarea si finalizarea procesului civil, dar in special cu cel al rolului activ al judecatorului cu care este interconectat.

 

Acestui pilon fundamental al procesului civil nu i s-a acordat o atentie insemnata, nefiind elaborate studii exclusiv dedicate analizei sale, desi, in viziunea noastra, disponibilitatea procesuala constituie cel mai important principiu, in lipsa caruia nu poate fi imaginata existenta activitatii jurisdictionale.

 

Caracterul preponderent privat al litigiilor civile determina importanta disponibilitatii, care confera participantilor forme extinse de manifestare, insa, drepturile acestora nu sunt absolute, ci, ele se exercita in limitele legale si sub controlul instantelor de judecata.

 

Trebuie sa recunoastem ca practica judiciara i-a acordat o atentie preferentiala, observandu-i functionalitatea in solutionarea cauzelor civile, aceasta avand meritul de a fi intermediat - din necesitate obiectiva - legatura intre diversele institutii si disponibilitate, insa consideram ca acest demers este doar unul partial si punctual, insa insuficient in conditiile in care lipseste un studiu doctrinar adecvat pe aceasta problema.

 

In realitate, demersul actual are in vedere tocmai aceasta situatie, incercand sa analizeze intr-un mod sistematizat, cu aplecare asupra situatiilor concrete intalnite in practica judiciara, principiul disponibilitatii in faza judecatii procesului civil.

 

Prezenta lucrare isi propune cercetarea acestui principiu in fraza judecatii procesului civil pornind de la structura clasica in care a fost analizata institutia juridica in literatura de specialitate relevanta, dar fara a ramane ancorati intr-un model deja incetatenit, ci aducand elementele de noutate conferite atat de dispozitiile legislative actuale, cat si de solutiile identificate in practica judiciara. Acesta ar fi insa numai primul plan al lucrarii, in vederea clarificarii aspectelor esentiale ale principiului analizat. In realitate, studiul nu se doreste a fi o reeditare a cercetarilor doctrinare deja efectuate, ci duce discutia juridica mult mai departe, principiul disponibilitatii fiind dezbatut in contextul mai extins al fiecarei etape a fazei judecatii procesului civil.

 

Abordarea propusa doreste efectuarea legaturii pe care practica judiciara o recunoaste indistinct intre dreptul formal si cel substantial: analizarea unor institutii de drept material in cadrul disponibilitatii, modul in care acestea se manifesta in faza procesuala a judecatii, particularitatile acestora si felul in care sunt influentate si, la randul lor, afecteaza desfasurarea procesului civil.

 

Avand in vedere ca intregul demers se doreste a fi realizat prin trimiteri echilibrate atat la doctrina relevanta, cat si la practica judiciara, se observa ca, pornind de la structura clasica de expunere a principiului in discutie, se va ajunge la prezentarea disponibilitatii in ansamblul general al dreptului procesual civil si in contextul unor institutii juridice de drept material ce prezinta implicatii in aceasta procedura.

 

Pe de alta parte, intrucat nu s-a urmarit ca lucrarea sa fie o simpla suma a solutiilor jurisprudentiale (nefiind, astfel, o culegere de practica judiciara), in mod firesc abordarea interdisciplinara si analiza critica a normelor juridice, a opiniilor doctrinare si a hotararilor judecatoresti constituie un bun prilej pentru aprofundarea complexa a principiului disponibilitatii in faza judecatii procesului civil, atat in contextul dreptului procesual civil, cat si in relationare cu principalele institutii de drept material pentru orice persoana ce manifesta interes pentru tema studiata.   

 

Lucrarea si-a propus, in primul rand, o analiza a modului in care disponibilitatea este inteleasa, aplicata si valorificata in faza judecatii procesului civil. Scopul final este acela de oferi cateva solutii de interpretare a textelor de lege in vederea aplicarii corecte a acestui principiu specific procesului civil si a evitarii ipotezelor in care, intelegerea gresita a acestui principiu poate determina o aplicare practica eronata, cu consecinte directe si importante asupra procesului civil.

 

Rostul lucrarii este si acela de a cuprinde toate drepturile si limitarile disponibilitatii intr-o analiza comuna pentru a le intelege mai bine (si prin prisma unor solutii date de instantele judecatoresti), pentru a identifica neajunsurile lor in aplicarea practica, precum si de a formula propuneri de imbunatatire a reglementarilor.

 

Asadar, cercetarea doctrinara propune si solutii de modificare legislativa pentru ipotezele in care normele de drept sunt insuficiente pentru o aplicare corecta si unitara a acestora.

 

O parte importanta a studiului este dedicata drepturilor recunoscute de lege partilor, in virtutea principiului disponibilitatii, in legatura cu desfasurarea procesului in prima instanta, privind dreptul persoanei de a porni sau nu demersul judiciar, de a stabili cadrul procesual, de a efectua acte de procedura, de a administra probe, dar si de a obtine suspendarea desfasurarii procedurii judiciare.

 

O atentie deosebita a fost acordata actelor procesuale de dispozitie a partilor, dar si limitarilor disponibilitatii, prin prisma dreptului de a porni procesul civil.

 

Noutatea abordarii acestui principiu reiese si din analiza modalitatii sale de manifestare in caile de atac, in care au fost evidentiate aspectele specifice, dar si solutiile pronuntate de catre instantele de control judiciar. Subliniem faptul ca, uneori, solutiile eronate din practica nu sunt generate de neintelegerea sau intelegerea gresita a normei de drept, ci de nevoia de a identifica solutii juridice pentru situatii practice atipice.

 

Prin realizarea acestei lucrari, apreciem ca primul efect se va simti direct in activitatea practica, fiind o lucrare deosebit de utila atat avocatilor specializati in drept privat, dar si judecatorilor, notarilor si executorilor judecatoresti.

 

Avand in vedere ca s-a urmarit identificarea solutiilor legale si coerente la cele mai importante si des intalnite probleme in practica judiciara in privinta aplicarii concrete a principiului disponibilitatii in faza judecatii procesului civil, dar si cu referire la aplicarea celorlalte institutii de drept procesual si de drept material, se preconizeaza a fi o lucrare de mare insemnatate practica.