• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 2016

Aceasta carte face parte din colectia Anansi Contemporan.

Autoarea romanului Cantec lin (Prix Goncourt 2016).

 

O epopee formidabila, in acelasi timp politica si umana. - Liberation

 

Maroc, 1968: in timp ce Mathilde se ocupa de camin, Amin isi transforma pamanturile aride intr­-o afacere infloritoare. De acum, cei doi apartin unei burghezii care prospera, se relaxeaza si crede intr-­un viitor fericit. Insa intoarcerea fiicei lor, Aicha, plecata la studii in Franta, face ca faldurile aparentelor sa cada de pe acest fals grup statuar. In acelasi timp, fiul lor, Selim, care ar fi trebuit sa preia afacerea familiei, este ademenit de miscarea hippie si de mirajul american. Oare modelul de emancipare pe care Mathilde si Amin credeau ca-­l intrupeaza nu e decat o iluzie? In continuarea romanului Razboiul, razboiul, razboiul, Priviti-ne cum dansam intregeste o fresca familiala plina de personaje de neuitat.

 

Leila Slimani continua marea fresca familiala si politica a istoriei Marocului povestind anii de plumb ce au urmat sfarsitului protectoratului francez. - Les InrockuptIbles

 

Alternand perfect microcosmosul (familial) si macrocosmosul (national), trupul feminin si corpul Statului, romanul analizeaza relatiile de putere, in mod radical si fluid. - Causette

 

Un roman intunecat si incandescent. - Elle

Traducere din limba franceza de Daniel Nicolescu.

 

"Cand evreii parasesc un oras, inseamna ca napasta si ruina sunt aproape." Asta avea sa-i spuna Lalla Amina lui Selim, intr-una din lungile discutii pe care le vor purta pe terasa casei sale din medina. La doua zile dupa sosirea lui la Essaouira, Selim s-a trezit intr-o camera necunoscuta. Nu-si amintea nici cum ajunsese, nici cata vreme statuse aici. Corpul lui pastra doar amintirea unor colici violente, care nu-l lasasera sa doarma, si a vomatului continuu care-l sleise. Dadea afara tot ce inghitea, pana si apa pe care o mana blajina, o mana materna i-o ducea la buze. O strigase in mai multe randuri pe maica-sa, iar Lalla Amina il lipise de sanii ei secati, zicandu-si ca toti barbatii sunt asa, legati de mama lor asa cum sunt cainii legati cu franghia de cusca.
Binefacatoarea lui era o femeie inalta si ciolanoasa, cu piele neagra si par alb si carliontat, pe care si-l acoperea uneori cu o esarfa de panza colorata. Pe barbie avea un neg carnos, din care se iteau peri desi si suri. Buzele, subtiri si uscate, ochii mici atinsi de miopie, pometii inalti ii dadeau un aer aspru, o expresie autoritara. Lalla Amina s-a dovedit insa o femeie emotionant de ospitaliera si o fire voioasa. Cand i l-au lasat in grija pe baiatui acela frumos si blond, cuprins de febra si delir, si-a zis la inceput ca e vreunul din hipiotii aia veniti de la capatul lumii sa caute Dumnezeu stie ce. Vorbea cu el prin gesturi, isi impreuna mainile si i le punea pe obraz ca sa-l indemne la somn. Ungea cu unt niste felii dintr-o paine rotunda si isi ducea degetele unite spre gura, sugerandu-i sa manance. Baiatul nu manca. A aiurat doua nopti la rand si, in vis, revedea calul alb, arborii schimonositi de vant si pe acea femeie a carei fata se confunda cu fata Aichei Kandisha, vrajitoarea cu picioare de tap care se scobea intre dinti cu oase de copil. Visa la Selma. Isi ascundea capul intre sanii ei, ii respira mirosul pielii si simtea ca moare. 

Selim s-a trezit brusc, cand nu se crapase inca de ziua. Prin fereastra mica a camerei intra o lumina violeta. S-a gandit indata la geanta lui, la banii dinauntru si la revolver. A cautat-o prin incaperea ingusta si a inceput sa lacrimeze. S-a lovit cu fruntea de perete. Ce prost era, cat de prost, taica-sau avea dreptate cand il facea neispravit. Fusese jefuit, fusese tradat si undeva cineva radea si se lauda cu comoara sterpelita. A ramas multa vreme acolo, cu capul proptit in perete, incapabil sa chibzuiasca sau sa ia vreo hotarare. Nu era nimic de facut, nu avea cum sa iasa din incurcatura. Ii venea sa strige "mama!", apoi a aparut Lalla Amina. S-a apropiat incet de el, asa cum te apropii de un animal pe care vrei sa-l domesticesti. L-a mangaiat pe spate, pe par.
- E-o zi frumoasa, a spus ea, si, pentru ca ti-ai revenit, o sa poti sa descoperi orasul. Intai de toate, insa, trebuie sa te duci la hammam. Batrana s-a ridicat pe varful picioarelor si, din partea de sus a dulapului, a scos geanta de piele a lui Selim."