Proiectul Margaritar este povestea unei operatiuni temerare conduse de fratele David, un fost puscas in cadrul Marinei Americane. Impreuna cu ceilalti 19 membri ai echipajului, acesta si-a riscat viata pentru a duce biblii credinciosilor chinezi care tanjeau dupa Cuvantul lui Dumnezeu.

    Revista Time a descris Margaritarul drept „o misiune cu totul remarcabila, […] cea mai ampla operatiune de acest fel din istoria Chinei”. Crestinii chinezi il considera un punct de cotitura in istoria lor.

    Dupa 25 de ani de tacere, in ultimele sale luni de viata, fratele David i-a impartasit autorului Paul Hattaway povestea sa. In Proiectul Margaritar se arata cum Dumnezeu a ales un american iubitor de fotbal, un om cu totul obisnuit, pentru a savarsi o lucrare cu totul iesita din comun. 

    Fragment:

 

      “Spuneau sa nu tin cont de ordinul fratelui Andrew si bibliile asa cum era planificat. Altii erau de parere ca sa ma supun ordinului. Cel mai derutant era faptul ca nu aveam niciun argument clar cu care sa le motivez ordinul primit.

    Anularea livrarii a fost unul dintre cele mai dificile lucruri pe care a trebuit sa le fac in viata. Cel mai greu pentru mine era ca stiam cat de dezamagiti vor fi fratii si surorile din China la aflarea vestii. Ma intrebam daca vom reusi vreodata sa le recastigam increderea. Zi dupa zi, vreme de sase luni, credinciosii chinezi se adunasera sa se roage pe plaja unde era planificata livrarea.

    Totusi, cu cat ma gandeam mai mult la asta, cu atat imi revenea mai pregnant in minte invatatura lui Isus: daca imi aduc darul la altar si acolo imi amintesc ca un frate are ceva impotriva mea, trebuie sa las darul si sa ma duc intai sa ma impac cu el, indiferent de sentimentele mele personale si de dorinta arzatoare de a livra bibliile. Am sunat iar in Olanda. Andrew mi-a spus ca tocmai urma sa plece in America, asa ca am stabilit sa ne intalnim peste cateva zile la Palm Springs, in California, ca sa stam de vorba.

    M-am intors la nava ca sa le comunic colegilor mei cele discutate. S-au adunat cu totii in jurul meu pe puntea remorcherului, in afara de fratele Cor - singurul olandez din echipajul nostru. Ceilalti mi-au spus ca anularea livrarii il suparase teribil si refuza sa ia parte la adunare. Am coborat la Cor, mi-am pus bratul pe dupa umerii lui si l-am rugat sa ni se alature. El a refuzat, dar eu am insistat, spunandu-i ca poate sa stea dincolo de usa, daca doreste, si sa asculte de acolo ceea ce aveam de spus.

    Am facut cu totii cerc in timonerie si Keith a deschis rugaciunea. Dupa ce a incheiat, unul dintre frati a spus ca are o nemultumire si l-am lasat sa isi verse amarul. A urmat al doilea, care si-a descarcat la randu-i inima, apoi al treilea, al patrulea si al cincilea.”