Cartea prezinta proverbe, zicatori si ghicitori organizate in ordine alfabetica, urmate ( dupa caz) de explicatia semnificatiei acestora.

Bogatia de semnificatie a paremiologiei populare exprima genul creator al poporului roman, din cele mai indepartate timpuri.

Modul ingenios in care se valorifica un larg tezaur artistic, plin de intelepciune si frumusete, explica atractia adultilor, dar si a copiilor pentru genul aforistic, fiind un capitol important al folclorului nostru.

Reflectand realitatea prin transfigurare artistica, aceste specii literare devin, implicit, modalitati specifice de cunoastere, elementul de specificitate fiind dat de limbajul lor particular.

Astfel, proverbele sunt cunoscute ca formulari concise si sugestive, de obicei ritmice si uneori ritmate, ce exprima rezultatul unei lungi experiente de viata.

Majoritatea creatiilor de acest tip se spun intotdeauna pentru a ilustra si intari o idee, o concluzie, pentru a reliefa invatatura, exprimate implicit sau explicit, cu valabilitate generala, avand, de regula, o accentuata forta morala.

Proverbele oglindesc indeosebi viata taraneasca, comportandu-se ca specii folclorice anonime, colective, cu o foarte larga circulatie, diversificandu-se si evidentiind multitudinea sensurilor si intelesurilor, de o reala forta educativa.

Interferand cu literatura folclorica, unele paremii sunt folosite de oameni in conduita obisnuita si se comporta ca niste strigaturi, ce caracterizeaza succint si plastic o serie de imprejurari ale vietii, altele se apropie de atmosfera ghicitorilor.

Zicatorile, desi au implicate adesea concluzii, atitudini in intelesul lor, in mod obisnuit acestea nu sunt exprimate direct, ci doar sugerate, rolul lor fiind de a reliefa o idee, un sfat, de a preveni asupra vreunui rau sau a sustine o afirmatie.

Ghicitorile, ca forme artistic-literare ale genului aforistic, numite si cimilituri, se definesc, prin notele descriptive, ca fiind jocuri de metafore ce solicita agerimea mintii omului pentru identificarea, prin asociatii logice, a obiectelor si notiunilor, transfigurate in nuante sugestive.

Diversitatea ghicitorilor oglindeste evolutia folclorului romanesc, prin bogatia temelor si variantelor reliefate.

Comori de intelepciune si meditatie adanca, formele paremistice caracterizeaza o limba veche, inchegata, originala, apta de orice expresie, constituind si un izvor de inspiratie pentru scriitori.