C. Suditu (n. 12 martie 1970, in satul Bajani, comuna Vadu Pasii, judetul Buzau) debuteaza in 2012 cu volumul de poezii „Sub gutui”, Editura Natiunea, Bucuresti, iar in 2014, publica volumul „Terra Nobilis”, la Editura Eikon, Cluj-Napoca. Locuieste in Vadu-Pasii (Buzau). Este prezent in antologia „Romeo si Julieta la Mizil”, editia a VI-a, 2012-2013, si in volumul colectiv „AntePortas – Pasi in cetate”, Editura Rafet, Ramnicu Sarat, 2014. Poemele sale apar in numeroase publicatii, precum: „Citadela”, „Cartelul Metaforelor”, „Don Quijote”, „Oglinda Literara” etc. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.

„Coborat din saua baladescului, C. Suditu aduna in strada tot arhondaricul european si tribal in vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: ratiune si dezmat, hazard si bariere. Lorelinele si Carmelinele asigura migratia dinspre austeritatea sceptica catre fierbinteli acrobatice. Vitalismul cu perspective a la Picasso este tinut in frau de o luciditate cinica. Rezulta mitologii urbane si comploturi galactice proferate la modul carcotas si cu imaginatie naucitoare, carnivora. Cand in scena patrunde Valentina, lexicul iubirii iese din purgatoriu si se revarsa intr-un paradis al meduzelor, demontat prin analize si ipoteze.”
Felix Nicolau
Fragment din volumul "Qpoem - Poeme carnivore" de C. Suditu

"metamorfoza
rataceam printre ciuperci urbane in care pandeau monstri
cancerosi
peste carcasa bituminoasa flegmele straluceau translucide
in ochii visatoarei de serviciu
magarul ragea de zece ori seara
mai bland mai intelept mai sincer

un-tbre cu roti lingeau dincolo de lampi
ciupercile acestea in care locuiau insecte su
prapuse
im
puse
ex
cluse

cititorii mancau mititei si visau la Fratii Karamazov
o turcana dezacordata imita Inno Alla Gioia intr-o bodega
intr-un dans de mahoarca si necazuri inecate in votca
botezata cu stil

pe un perete suspendat o reclama
Carmelina canta la nu stiu unde
si ce nu-mi canta mie sa cante sanatoasa

eram la zece metri in fata cand
am cazut intr-o ureche de ac disperata
ma asteptau niste indieni sa-mi ia scalpul
mostenire de la mama

ne-am luptat pana spre dimineata cand primul dintre ei
mi-a cazut in gura era dulce i-am inghitit pe toti
in afara de unul singur care mi se inchina ca unui zeu

l-am inghitit si pe el din greseala vrand sa-1 pup

in trunchiul unui copac toate planetele erau aliniate
timpul mi-am zis metamorfoza trebuie sa con
tinue

mai bine lasa data viitoare cand o sa mai trec "