Fragment din cartea "Radio Noapte" de Iuri Andruhovici:

"Dar Edgar? Ar putea Rotskyi sa-l paraseasca? Niciodata!
Doar ca Ios nu stia cum sa se strecoare in acea deschizatura destul de ingusta in timp ce tinea si pasarea pe umar. Bine, daca era doar pasarea, ar fi trecut cumva. Dar mai avea si o geanta cu un computer pe umar, casti la gat, buzunare pline, o sticla la curea si coaste fisurate. Rotskyi s-a pierdut pe moment si, ca sa nu stea pe loc, a hotarat sa mearga in recunoastere. Sigur ca putea sa ajunga jos, sa lase lucrurile acolo si sa se intoarca dupa prietenul lui corb.
Corbul insa s-a dovedit sa aiba mai multa imaginatie. De indata ce Rotskyi s-a varat pana la brau in gaura, bajbaind cu picioarele dupa treptele scarii pe care urma sa coboare, Edgar a zburat lin in sus si s-a asezat pe capul lui, din fericire, protejat de o sapca groasa, veche, post-punk. Pasarea, ca intotdeauna, avea dreptate: de ce sa faci doua drumuri? Orice evadare este cu adevarat evadare doar atunci cand nu te mai intorci niciodata. Si nici macar nu te uiti inapoi.
Cand a sarit de pe ultima treapta, intr-un praf moale si pufos, s-a auzit zdranganind o usa si, ca un fulger, s-a aprins lumina electrica.
- Bun venit in camara! a spus Servus facand o plecaciune si trimitand, in directia lui Rotskyi, traditionalul nor gros de Gravity Master.
Nu era niciun miracol in asta. Miracolul era ca in spatele lui Servus aparuse Anime.
Avea un aer sobru si stapanit: ca de alpinista care a planuit un traseu lung preferat - sau neexplorat - si s-a echipat ca o mare cunoscatoare. Chiar si geanta de pe umar i se potrivea perfect - plina (nu putea exista nicio indoiala) cu obiecte si lichide necesare. Ce sa mai vorbim de bandana stransa si stilata, care invaluia atat de impecabil chipul ei fermecator! Daca nu ar fi fost nimic intre ei pana atunci, daca Rotskyi ar fi vazut-o in acel moment pentru prima data in viata lui, tot ar fi... Nu, nu s-ar fi indragostit: Rotskyi sustinea ca pur si simplu nu poate sa se indragosteasca. Insa a simtit ceva complet de neinteles, care parca-l indemna la ceva inevitabil.
Inima lui a tresarit, oricum.
Din incapatanare, Rotskyi se prefacea ca-l intereseaza doar cum sa-si scoata sapca mai usor, cu Edgar oarecum amortit pe ea. De asemenea, Anime nu se grabea sa-l imbratiseze, parea putin ciudata, instrainata, distanta. La urma urmei, de ce l-ar imbratisa? La ce ar fi fost bune imbratisarile acolo si atunci, in magazia subterana, sub supravegherea unui manager chel, fara sprancene, intr-un alt costum stramt?"