Finala Wimbledon din 2008 dintre Rafa Nadal si Roger Federer a fost partida cea mai lunga din istoria de 131 de ani a acestei competitii si, pentru multi, cea mai frumoasa partida de tenis jucata vreodata. John McEnroe, care se afla pe Terenul Central in calitate de comentator pentru televiziunea americana, a declarat ca este cel mai bun joc pe care l-a vazut vreodata. Bjorn Borg, aflat si el in arena ca spectator, omul care l-a invins pe McEnroe in cel mai aprig duel de pana la Nadal si Federer pe care si-l putea aminti cineva la Wimbledon, a declarat si el ca fusese martorul celei mai marete partide din istorie. Unii ziaristi sportivi au spus ca a fost pur si simplu cea mai frumoasa inclestare din intreaga lume a sportului. -  John Carlin

Mintea mi s-a oprit, emotiile au dat navala si odata tensiunea eliberata, corpul meu nu a mai putut sa-mi sustina greutatea. Brusc mi-am revenit si in nebunia declansata in arena, am realizat ce s-a intamplat. La varsta de douazeci si patru de ani am castigat toate cele patru turnee de Grand Slam; am scris istorie; am realizat ceva ce nici nu indraznisem sa visez vreodata, ceva ce avea sa ramana cu mine toata viata, ceva ce nimeni nu-mi va putea lua niciodata. Orice urma sa se intample, de-acum stiam ca intr-o zi voi parasi acest sport ca o figura importanta, ca unul dintre cei mai mari campioni si speram - mi-a trecut si asta prin cap atunci - ca unul despre care toti ceilalti vor spune ca a fost un om bun. - Rafael Nadal

Traducerea in limba romana vine acum, intr-un moment de cumpana al carierei ibericului si sunt convins ca toti cititorii acestei carti, indiferent de preferintele pentru unul sau altul dintre marii campioni ai sportului alb din acesti ultimi ani, vor exclama la sfarsitul lecturii: Vamos, Rafa! -  Dragos Neacsu, Erste Asset Management

Carte recomandata de Bogdan Aron in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

    Fragment din volumul "Rafa, povestea mea" de Rafael Nadal, John Carlin:

    “Cea mai lunga zi

    Finala Wimbledon din 2008 dintre Rafa Nadal si Roger Federer a fost partida cea mai lunga din istoria de 131 de ani a acestei competitii si, pentru multi, cea mai mare partida de tenis jucata vreodata. John McEnroe, care se afla pe Terenul Central in calitate de comentator pentru televiziunea americana, a declarat ca este cel mai bun joc pe care l-a vazut vreodata. Bjorn Borg, aflat si el in arena ca spectator, omul care l-a invins pe McEnroe in cel mai aprig duel de pana la Nadal si Federer pe care si-l putea aminti cineva la Wimbledon, a declarat si el ca fusese martorul celei mai marete partide din istorie. Unii ziaristi sportivi au spus ca a fost pur si simplu cea mai frumoasa inclestare din intreaga lume a sportului. New York Times a apreciat atat de mult aceasta intalnire, incat i-a consacrat un editorial.
    „Lumina dispare incet si, cu toate ca toti oamenii de pe arena simt din ce in ce mai apasator greutatea orelor scurse din aceasta partida, cei doi jucatori trebuie sa joace in clipa prezenta", spune cu o intelegere profunda a jocului editorialistul de la Times, „lasand la o parte tot tine de trecut pentru a juca inca un serviciu, in vreme ce toti spectatorii se intreaba mirati cum de reusesc sa o faca - si nu e vorba doar de proiectia mintii, de imaginarea traseului mingii, ci si de abilitatea de a nu-si imagina, de a nu face salturi fanteziste in privinta victoriei sau fnfrangerii. Dorinta lor se afla in jocul in sine. Dar dorintele noastre au luat-o razna si ne este greu sa si respiram - ba mai mult decat atat, ne este greu sa. privim."
    Daca ziaristului de la Times ii era din ce in ce mai greu sa respire, ne miram ca membrii familiei Nadal nu au murit de asfixie colectiva. „Cand s-a ispravit, am plans de fericire", spune Sebastian Nadal cu usurare, la sfarsitul celei mai lungi zile din viata sa, „si aveam senzatia ca trupul meu e mai usor, ca o mare greutate se ridicase de pe spatele meu. Tot meciul am fost ros de teama cumplita ca se va repeta istoria din 2007, ca-l voi vedea din nou pe Rafa eu sufletul distrus pe podeaua de la dus, iar eu voi fi inca o data incapabil de-a face ceva care sa-i usureze suferinta.”