Szczygieł se uita la posturile de televiziune cehesti, citeste editii de chiosc despre vedetele lor si romane populare, merge la teatru si la cinema. Se duce si in toalete publice unde descopera cu incantare indemnuri ca acesta: PRETUITI BUNAVOINTA INTAMPLATOARE SI FAPTELE FRUMOASE LIPSITE DE SENS. Are intalniri fabuloase cu filosoful si poetul Egon Bondy, fotograful Jan Saudek, artistul  David Černý, dar si cu vedeta de televiziune Halina Pawlowská, un fel de Bridget Jones a Cehiei, care a scris carti precum "De ce nu m-am spanzurat" sau "Hipopotamii nu plang". 

    Frecventeaza asiduu si crematoriile unde constata ca cehii nu se inghesuiesc sa ridice urnele cu ramasitele celor apropiati, iar despre inmormantari nici nu poate fi vorba. Reusind magistral sa nu judece, ci doar sa inteleaga, scriitorul ii intreaba pe cehi – care se lauda ca sunt cel mai ateu popor din Europa - „Cum se poate trai fara Dumnezeu?” si daca mai are vreun rost sa faci fapte bune daca nu mai exista pedepse si recompense dupa moarte. Raspunsurile pe care le primeste sunt bulversante si fascinante, iar cauzele pe care autorul le identifica incercand sa explice aversiunea cehilor fata de catolicism sunt cel putin pasionante.  

    Cehia e o tara unde rasul e bine vazut, iar suferinta nu e pe placul nimanui. si un polonez a avut grija sa ne-o dezvaluie in toata splendoarea si complexitatea ei.

 

    “Jocul de-a vietnameza

 

    Romanul “Cal alb, dragon galben”, pe care il citea fata din trenul spre Brno, a castigat concursul anual al Clubului Cartii. Cel mai bun manuscris trimis este publicat si se vinde in tiraje impresionante.

    Ziaristii s-au aruncat asupra castigatoarei din 2009, Lan Pham Thi, de numai nouasprezece ani, dar ea putea sa le raspunda la intrebari numai pe e-mail, intrucat intre timp plecase la Kuala Lumpur sa studieze informatica.

    A declarat presei ca inca nu a gasit raspunsul la dilema pe care o are: daca este cehoaica sau vietnameza. A ajuns totusi la concluzia ca este cetatean ceh cu parinti vietnamezi. Intrebata de ce in cartea ei nu apare nici macar un ceh intr-o lumina pozitiva, a raspuns ca atunci cand a scris cartea nu si-a dat seama de lucrul asta.

    In Cehia, in pofida aversiunii fatise fata de rromi, s-a constatat un boom al literaturii rrome, iar numarul studentilor rromi la universitatile cehesti atinge cifre record in toata Europa. Multi au sperat in secret ca Lan Pham Thi este semnalul unei schimbari pozitive. Cu atat mai mult, cu cat unul dintre ministrii afacerilor interne a avut la un moment dat ideea ca statul sa plateasca o prima oricarui vietnamez care ar dori sa paraseasca Cehia. Faptul ca datorita vietnamezilor aproape fiecare cartier din Cehia are cate doua magazine alimentare foarte bine aprovizionate, deschise vinerea si in zilele de sarbatoare, nu l-a impresionat deloc. 

    Autoarea a trimis editurii contractul pentru carte tocmai din Kuala Lumpur. La inmanarea premiului in locul ei a venit o prietena, tot vietnameza. Lan a adresat cateva cuvinte inregistrare video, cerandu-si scuze pentru absenta.

    La cateva zile dupa publicarea romanului “Cal alb, dragon galben”, criticul Zdenko Pavelek a scris ca il nelinistesc cateva amanunte. De pilda, verbul folosit in descrierea scenei cand tatal eroinei inaugureaza in orasul Pisek restaurantul mult visat cu participarea presedintelui orasului. La fata locului este si televiziunea locala si Lan Pham Thi scrie despre camera de filmat ca „huruie". Si doar camerele nu mai huruie deja de cativa zeci de ani."