Fragment din cartea "Razboi" de Louis-Ferdinand Celine

"Cum m-a vazut a doua zi, doctorul Meconille s-a si repezit la consultatie. Voia sa ma opereze mintenas, chiar in seara aia, asa zicea. L'Espinasse s-a impotrivit, spunand ca eram epuizat. Asta m-a salvat, cred. Daca intelegeam bine, doctorul voia sa-mi scoata cat mai repede glontul din fundul urechii. Ea nu tinea neaparat. Cat despre mine, doar ce ma uitam la Meconille si eram sigur ca, odata ce mi s-ar fi bagat in cap, gata eram. Dupa ce a iesit doctorul, toate gagicile din jurul lui L'Espinasse i-au dat ei dreptate, bine a racut ca s-a impotrivit in cazul meu, "Meconille e doctor, dar nu e chirurg, si vrea sa opereze doar ca sa-si faca mana, ar trebui sa inceapa cu niste cazuri mai usoare. Doar razboiul o sa mai dureze atata timp... avea vreme, mai bine ar fi incercat, de pilda, sa-mi rafistoleze osul de la brat, ca era rupt si el, dar o operatie la cap era prea dificila pentru el... pentru un incepator". Fiindca-mi aratasera de la inceput; de cand venisem, lazaretul de la subsol, din pivnita, mi s-a facut atunci si mai frica, m-au apucat toate spaimele. Daca n-as fi vazut lazaretul cu caprele de lemn si cu cele doua sicrie puse pe ele, poate ca nu m-as fi incapatanat si pana la urma as fi facut ca ei, dar tocmai fiindca stiam tot si vazusem lazile alea am rezistat pana la capat. Ce ma ingretosa acolo era mirosul de putreziciune al mortilor. In plus, daca Meconille nu m-ar fi terminat pur si simplu cu operatia lui, sigur mi-ar fi sporit ametelile si furtuna si trenul care suiera la mine in cap, mi-ar fi rascolit tot misterul ala al meu dinauntru. Iar eu aveam nevoie de el ca sa imi iau chinul in ras."