Monografia analizeaza etapele si tendintele vietii literare din perioada realismului, in cinci literaturi slave din Europa Centrala si de Sud-Est: bulgara, ceha, croata, polona si sarba. Fiecare ipostaza a realismului slav este prezentata conform unui algoritm care include delimitari terminologice si cronologice, contextul social si politic, viziunea estetica, problematicile abordate, genurile si speciile prevalente, reprezentantii emblematici. In primele capitole, autorii ofera o examinare detaliata a literaturilor mentionate, in epoca realismului, in timp ce ultimul capitol propune o comparatie detaliata intre cele cinci areale culturale. Atat in sectiunile dedicate fiecarei literaturi, cat si in capitolul final, cu rol comparativ, autorii de referinta sunt prezentati prin portrete caleidoscopice. Se vor bucura de o atentie deosebita Liuben Karavelov, Aleko Konstantinov, Ivan Vazov (din literatura bulgara); Karel Havlicek Borovsky, Bozena Nemcova, Jan Neruda, Karolina Svetla (din literatura ceha); Ksaver Sandor Gjalski, Ante Kovacic, Josip Kozarac, Eugen Kumicic, Vjenceslav Novak (din literatura croata); Maria Konopnicka, Eliza Orzeszkowa, Boleslaw Prus, Henryk Sienkiewicz (din literatura polona); Radoje Domanovic, Milovan Glisic, Laza Lazarevic (din literatura sarba).