Textele poetice ale lui Vasile Romanciuc au ceva din rotunjimile, structurile ritmice, plinatatea expresiva si modestia textuala a proverbelor. In esenta, aceste calitati discursive aduna lumii ceea ce numim poezie: desi lucrurile mari (parca) s-au spus, desi strelicii inteligentei si-au incheiat rotatiile in jurul surselor de lumina, vine cineva (poetul) si le mai spune o data, elegant, simplu, memorabil. In acest sens, titlul de referinta „Citirea proverbelor” nu era doar un joc al hazardului. Reluat, parafrastic, in acest volum antologic, el este ingemanat perfect cu o afirmatie, in acelasi gen aforistic: Toate intamplarile se prefac in cuvinte.