In Reflexe, poetul Gelu Ungureanu nu face altceva decat sa insemneze o seama de cruci pe rabojul tulbure al lumii acesteia. De ce cruci? Pentru ca poezia sa, cu adevarat reflexiva, se constituie intr-o cronica metaforizata a vietii omului contemporan, care traieste intr-o perpetua neliniste, nefiind bine ancorat nici in realitatea cotidiana, nici in relatia cu divinitatea. Ori poetul isi propune sa-i ofere cititorului sau un ghid practic de utilizare al ambelor dimensiuni ale lumii: orizontala si verticala, destelenind astfel, atat drumul prin viata cat si pe cel spre vesnicie, cel din urma fiind in mare parte barat de neputinta omului de a-si ridica privirea spre cer, altfel decat cu ochii orbiti fie de laxism, fie de scrupul moral. In Alte pretexte erotice, "jocul" poetului ramane acelasi, cu deosebirea ca dimensiunea orizontala se restrange considerabil de la "gloria mundi" la "cercul stramt" al dragostei, dimensiunea verticala, scrutarea oarba a transcendentei ramanand la fel de constanta. De asemenea, in a doua carte, descoperim si un plus de stil, de metafora, menit sa creeze atmosfera aceea suava specifica alcovului. - Romeo Aurelian Ilie