Firul acțiunii, dar mai ales finalul mi-a părut mai bine realizat decât la prima parte " Sanatoriul".

Cartea se citește foarte ușor, te ține în priză prin dinamica acțiunilor și întorsăturile

de situație, dar personajul principal nu este suficient de convingător. Pe alocuri nu te convinge că personajul principal este un detectiv, părând mai degrabă o simplă femeie cu traume ce continuă să își asume riscuri ridicole. Dacă ar fi fost o poveste horror, ar fi fost printre primele personaje care să moară.

Continuarea cărții "Sanatoriul", cu un fir epic mai bine închegat față de predecesoarea sa, "Refugiul" primește din partea mea 4 steluțe. Spre deosebire de prima carte, finalul acesteia este unul mult mai plauzibil, deși pe alocuri tot scârțâie un pic. Dacă în prima parte, accentul pica pe fratele protagonistei, de data aceasta, in prim -plan este sora iubitului lui Elin.

Sunt curioasă dacă va mai exista și o a treia carte.

Cum ar fi ca insula in care s-au întâmplat o mulțime de grozavii sa se transforme intr-un refugiu al celor care vor sa evadeze in concediu? Totul pare idilic, încă stânca măreață parca prevestește ceva nu tocmai bun. O parte a insulei este ocupată de pădure. Te poți gândi ca trecutul nu poate ajunge in prezent. Vinovatul e pedepsit la închisoare. Însă dacă a fost ascuns totul sub preș, iar ancheta s-a terminat prea repede? Exista oameni legați de acea insula. Ceva i-a atras din nou, acolo. Însă exista o persoana care vrea sa răzbune nedreptatea pricinuită cuiva apropiat, din familie. Își face un plan și nu contează dacă se interpun și alții, apropiați. Știe ca este greșit, însă se convinge singur ca dacă vinovatul plătește, se va simți mai bine. Sa-ți faci dreptate cu mâna ta este un drum al pieirii. Sa pierzi legătura cu bunătatea din tine și sa ai o privire goala, mai poate ajunge cineva la tine cu ajutorul rațiunii? Un thriller bine ticluit!