Inainte de orice altceva, modernitatea poate fi inteleasa ca o mutatie in constiinta umanitatii prin care aceasta, din centrul unui cosmos plin de sens, ajunge produsul accidental al unui univers fara vreo teleologie si cu totul indiferent la soarta ei. Avioanele si satelitii care brazdeaza necontenit cerul au facut sa dispara nu doar distantele, dar cerul insusi, acesta fiind inlocuit de o cupola opaca si impermeabila prin care nu mai razbate niciun dincolo (CharlesTaylor, cadrutimanent). Cu picioarete bine infipte in tarimul empiric al sociologiei, incercam sa raspundem la intrebarea daca aceasta cupola este atit de impenetrabita pe cit pare si daca a inlocuit intr-adevar cerul sau doar l-a fragmentat in miliarde de ceruri subiective, cite unul pentru fiecare dintre noi.