Plecand de la cazul stiintei economiei, in prima parte a acestui volum, am realizat o reconstructie istorica a parcursului acestui domeniu de studiu in Romania, care si-ar impune cu succes ideea daca noua generatie de economisti ar invata sa nu reduca perioada comunista la cateva afirmatii triviale cu privire la natura sa viciata, ci sa reflecteze mai constient asupra statutului disciplinei lor, incepand cu istoria sa. Ne-am dori ca efortul extraordinar al catorva economisti de a pastra disciplina vie si nu absurda in timpul erei comuniste sa invite la o reflectie realista cu privire la amploarea efortului care trebuie facut in deschiderea disciplinei catre progresul multidisciplinar. A doua parte a volumului propune o perspectiva asupra politicii stiintei care sa produca solutii de durata, adica in beneficiul a ceea ce numim Generatia 2050. Obiectivul este de a pune in lumina premisele constructiei unui mecanism social - politica stiintei este un mecanism social prin excelenta - care sa conduca la o masa critica de nemediocri, desi nu neaparat la un numar mai mare de excelenti, in comunitatea academica. Mediocritatea nu este opusul excelentei, ci al educatiei. Excelenta este un superlativ al celor educati. Acest obiectiv are pana la urma un caracter practic pronuntat neacoperit de niciuna din dezbaterile prezente: Cui se vor adresa elitele? Cine va absorbi mesajul lor, daca nu exista o masa suficient de mare de ne-mediocri? Noul context al practicii stiintifice determinat printre altele de factori precum acumularea unor volume uriase de date de observare, digitalizarea informatiei sau participarea colaborativa transdisciplinara, transfrontaliera si societala conduce inevitabil la o regandire asupra modului in care ne raportam la sau evaluam performanta in domeniul stiintei. - Valentin Cojanu