O poveste pe cât de înfiorătoare pe atât de posibilă.Cu personaje care duc în spate traume și experiențe din copilărie și adolescență și care-și pun amprenta asupra vieții lor de adulți, indiferent de cât de realizată e viața lor. Nebuniile , disperările , umilințele de tot felul nu aleg oamenii asupra cărora să se reverse , toți sunt egali la capitolul acesta, ne arată romanul lui Mihai Radu. Un roman care merită citit nu doar pentru poveste ci și pentru stilul in care a fost scris , un fel de neoromânesc stropit ici colo cu umor negru.Îmi aduce aminte de serialul românesc Umbre , pentru cine nu l-a văzut. Titlul romanului e probabil un îndemn pentru cititori ...Respiră și citește mai departe, dar nu uita să respiri!

Aveam alte asteptari de la Mihai Radu, dar cartea aceasta e ciudata, de genul filmelor romanesti care scot in prim plan toate mizeriile din tara. Nu e o lectura care sa faca placere, sa relaxeze, ba din contra, am ramas cu dezgust.

E drept ca Mihai Radu e un povestitor desăvârșit. Dar romanul nu se susține! Nici nu știu dacă poate fi considerat roman. A fost tipărit cu un corp de literă ceva mai mare. Poate că ar trebui ca scriitorii să păstreze literatură și la sertar, iar editurile să fie cava mai selective în alegerea textelor publicabile.

Recomand, un roman foarte bun.