Terminologiile literare moderne, intr-o impetuoasa expansiune, incearca sa intensifice trairile afective personale ale poetului, supradimensionandu-le aproape disfunctional, pastrandu-le totusi in dimensiuni lirice. Dar tensiunea afectiva, in general, nu doar tensiunea lirica psihologizeaza, observa T. Vianu, pentru ca tensiunea afectiva poate fi generata si de alte imprejurari critice ale vietii. Cu certitudine, gasim in poeziile lui G. R. Balan atitudinea lirica, poate uneori, vadit eticizata, insinuant, dar nu malitios. Eul liric pare a fi continut in eul empiric, dar se fereste sa fie eul tipic, aproape previzibil. Poezie liricconfesiva totusi, dar distilata, fara intarsii livresti, pretioase, aproape datata, biografica, departe de datele memorialistice, nu fara reminiscente de nostalgie si contingente de stare civila, in care exulta totusi gestul liric, produsul poetic a lui G. R. Balan de asta data materializat intr-o silueta fina, aproape plachetara, n-are miza in starile contrastante.

Poezia scrisa de G. R. Balan trece spontan, imperceptibil, din empiric in liric, ramane o exprimare exclusiva a lui eu, dar un eu "dilatat", cum ar spune tot T. Vianu, care ii confera generalitate, dar nu prin exprimarea temerara a unor regiuni insolite, aproape insondabile, ci prin intrebuintarea ingeniozitatii temperate fara vreun pericol de blazare. Poezia lui G. R. Balan nu comunica afecte brute (Croce), ci prelucreaza cu pricepere, inginereste chiar minereul inform si compozit al stazelor existentiale, folosind ca agent eul empiric pentru a sublima, transfigura, prin eul liric sentimente umane in poezia inefabila. Pentru ca poezia, a spus-o candva Nichita Stanescu, este inefabila si nu se lasa pupata deindata ce se arata o gura cu dinti. - Dumitru Branc