Romanul, devenit un clasic al subversiunii, este cronica unei familii „bizare", dar tipice, traind in  Belgradul celui de-al Doilea Razboi Mondial si din perioada imediat urmatoare. Intr-un stil alert, de colaj cinematografic, mustind de un umor nebun, ni se deruleaza in fata o lume pestrita, agitata, vazuta prin ochii unui copil, indeajuns de naiv, incat sa para mai inteligent si mai intelept decat oamenii mari din jurul sau: un tata betiv, o mama isterica, matusi indragostite de vedete de cinema si un unchi playboy.

„Tata se tot straduia sa se trezeasca din betie, bunicul sa inventeze formula chimica pentru untul artificial, mama sa ne sature oferindu-ne felii din ce in ce mai mici de paine". Unchiul se trezeste din cand in cand din picoteala si intreaba „Am marturisit ceva?". Cand tatal o paraseste pe mama si pleaca la „alta", luand cu el masina de tocat carne si termosul, copilul incearca pentru prima data spaima de a ramane orfan, dar isi aminteste imediat ca asa ceva nu se poate intampla, atata vreme cat Lenin este oricum tatal proletariatului, deci implicit si al lui.