Nu demult, am invatat de la Aleksandr Zinoviev ca in batalia dintre doi idioti atotputernici nu e loc pentru un pitic destept. Poti sfarsi bagat la apa, fie de unul, fie de altul - sau de amandoi deodata. Mai bine sa te feresti din drum. Fa-o insa atat de discret, incat nimeni sa nu dea atentie iesirii tale din scena!. La citirea intaia oara a vorbelor astea, habar n-aveam ca ele imi vor fi motto atat al volumului tocmai ispravit, cat si al asfintitului de viata ce-mi da tarcoale in suieratul rachetelor si-n scancetele muribunzilor din Ucraina.

Subiectul razboiului din vecinatatea hotarelor noastre oropsite m-a preocupat obsedant si inca nu-mi da pace deloc, motiv sa-i dedic cohorte intregi de framantari, de disperari... Timp de doi ani, am strans indestule deziluzii si spaime pornite din vitregia unei sorti nationale decise de o geografie neprielnica, ostila chiar. Nu am ocolit nici spectacolul, adesea funest, oferit de actorii politici din mahalaua damboviteana ori din satul planetar, cu implicatiile, de regula nefaste, asupra romanului, aflat dintotdeauna supt vremi. Am cautat cu febrilitate sa-mi pricep, din marturisirile strainilor, neamul, cu inaltarile si prabusirile sale de-a lungul istoriei...

Altminteri, "operatiunea militara speciala" pravoslavnica mi-a deschis alte cai de intelegere a trecutului nu doar recent al tarii mele, ci si al omenirii, strivita de perpetua intrebare: A fi sau a nu fi conducere unipolara ori multipolara? In paginile adunate intre copertile perisabile, m-am straduit sa gasesc raspunsurile nimerite, staruinta defel facila, fiindca e tare complicat sa fii lucid si obiectiv cand ai picat la... raspantie.