Pentru Biserica si in special pentru Biserica Romana Unita cu Roma, ce a dat sub regimul totalitar una dintre cele mai inaltatoare marturisiri de credinta, din istoria crestinismului chiar, a lua parte la lupta lui Hristos impotriva raului din lumea actuala si dintotdeauna, in tot decursul existentei sale, dar mai ales sub regimul comunist-ateu, a fost considerata a fi misiunea ei privilegiata, pe care a purtat-o cu demnitate si curaj. Aceasta constiinta au avut-o permanent credinciosii sai. Angajamentul, indemnul si exemplul unuia dintre cei mai iubiti fii ai sai raman concludente. Desigur, alaturi de toti Fericitii Episcopi martiri, vrednici preoti, persoane consacrate si credinciosi care au purtat-o impreuna: "Nu ma voi da in laturi de la lupta si jertfa ce mi se va cere. Mai mult, in mod special voi multumi Domnului si ma voi simti fericit, daca imi va oferi ocazia sa-i aduc marturia suprema a credintei mele. Daruindu-mi viata pentru credinta mea... ." Mottoul in vremea incercarilor si ispitelor de tot felul, cand li se promitea un pret bun in schimbul vanzarii, a fost: "Credinta noastra este viata noastra!". Au dovedit-o cu martiriul. Si inaltatorul indemn, dupa ce a purtat-o cu vrednicie, aceasta lupta in incercari greu de imaginat in lungul sau calvar, impreuna cu Biserica intreaga, in vremuri tulburi cand se va impune primatul barbariei, al ignorantei agresive, al minciunii si tradarii fata de valorile autentice crestine si nationale: "Lupta mea s-a sfarsit! A voastra continua! Duceti-o pana la capat!"