Un poet cu totul special, care scrie o poezie genuina, cu deschideri spre social, dar si spre religios, ludic si sentimental, pe cat de indraznet, pe atat de retractil, de o naivitate sublima - l-as apropia, fara teama de a gresi, de artistii din stirpea lui Douanier Rousseau - care scrie in raspar cu canoanele la moda in zilele noastre, atent mai degraba sa-si limpezeasca lui insusi orizontul existential si sa-si urmeze neabatut Calea, este Remus Damian, caruia i-am girat debutul pe vremea cand lucram la Dacia si care continua sa scrie, fidel unei admirabile chemari creatoare, in pofida potrivnicilor de toate felurile, convins fiind de adevarul cuprins in aceste linii: Credinta le cuprinde pe toate,/ prin har fiintele sporesc,/ iubirea-i sensul vietii noastre,/ prin ea si pietrele-nfloresc...