Romanul ca lume postbabelică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie si carnavalesc

Cu foarte rare exceptii, romanul si astazi ramane a fi interpretat nu ca un ansamblu de voci, de stiluri, ideologii aflate in dialog, ci este examinat unilateral, monologic, adica dintr-un punct de vedere privilegiat (fie acesta al naratorului omniscient si omniprezent, fie al unui protagonist). Aliona Grati revine in forta la „teologia dialogica” a lui Martin Buber si dialogistica lui Mihail Bahtin, asimiland creator si ideile lansate de Julia Kristeva, Roland Barthes, Tzvetan Todorov, Gerard Genette si de „noii bahtinieni” americani: Michel Holquist, Gardner, Malcolm V. Jones, Robert L. Belknap, David Bohm etc., fara a face abstractie si de cercetarile actuale ale bahtinologilor rusi: V.C. Bibler, T.F. Plehanova etc. Ea fundamenteaza un model hermeneutic nuantat si bine articulat, structura dialogica a romanului e conceputa la diferite straturi si paliere, iar polifonia e ilustrata nu doar prin cuvantul bivoc, constructia hibrida sau plurilingvism, cum s-a procedat rar de tot si foarte timid in critica romaneasca. - Alexandru Burlacu, Istoric si critic literar, profesor universitar, doctor habilitat in filologie