O surpriza dintre cele mai placute o reprezinta incursiunea poetei Voichita Palacean-Veres in universul prozei scurte. Vorbim de o poeta aici nu din punctul de vedere al abordarii genului liric, ci datorita felului in care, ajutandu-se de cuvant, transmite emotia. Ea expediaza carti postale netimbrate catre cititorul intors cu fata sufletului spre viata asa cum e, cu intamplari cotidiene obisnuite, dar care pot ascunde in sine drame sau impliniri insorite. Autoarea isi inchide prozele in spatii conventionale, in locuinte unde se petrec si se trec, sub obladuirea unor intamplari dansante, dramele amintite mai sus, ricoseurile morale.

Voichita Palacean-Veres este un cadru didactic dedicat, ce vine dintr-un mediu oxigenat, acela al disciplinei literare si gramaticale, deci exigenta fata de sinele epic este fireasca si exemplara. Am depistat la scriitoare certe calitati de scenarist, pentru ca multe din schitele adunate intre copertele volumului au calitati cinematograflce, ofera imagini in basorelief, aducand in fata ochilor amanuntul semnificativ si sugestiile acestuia. Majoritatea prozelor se invart in cercul iubirii, al dezamagirii din dragoste. Personajele principale sunt in general fete, femei ce trec prin experiente erotice sau tangential atingatoare de erotism, dar pana la urma, in mijlocul evenimentelor se afla inimi agresate sau doruri neimplinite.
Cartea, scrisa intr-un limbaj accesibil, are virtuti orale ce pot sa faciliteze descifrarea metaforelor. Lectura este una agreabila, chiar daca uneori subiectele sunt incruntate sau suparate.
Proza Voichitei Palacean-Veres vine sa adauge linia de contur necesara, pentru a defini un Artist al cuvantului - Cornel Udrea