Ce fericită întâlnire între profesionalismul unui psihoterapeut dedicat, pe de o parte, și talentul său literar, pe de altă parte! Am fost întotdeuna convinsă de profunzimea psihologică și spirituală a autoarei, dar cartea de față ilustrează și alte fațete ale personalității sale: căldură, umor și subtilitate, empatie, interconectare și sincronizare cu clienții săi, credință în posibilitatea și virtuțile terapeutice ale schimbării, un spirit de analiză inter- și intrapersonală aparte! Acestora li se adaugă puterea nuanței, abilitățile literare și metaforice. Terapeuta este sufletul, spiritul și lumina care face gidajul clienților săi deveniți plante/flori pe calea unor transformări necesare, dorite, așteptate. - Prof. univ. dr. Maria Nicoleta Turliuc

 

Jurnalul unui terapeut? Al unei terapeute? Așteptata cazuistică lasă loc unor mecanisme lingvistice de expunere a propriului sine, proiectat el însuși ca proces. Divanul - pe care, inevitabil, locuiește celălalt - devine astfel oglindă în care se articulează interogații, umbre ale unor metamorfoze greu palpabile, și relevă existența concretă aflată într-un mecanism de supraetajare și multiplicare a emoțiilor. E vorba de notații cu atât mai precise cu cât iau forma metaforelor, a senzațiilor vag perceptibile, a comentariilor făcute pe viu, fără plasă de siguranță. Liliana Bujor se mișcă cu nonșalanță pe un teritoriu deopotrivă periculos și fragil, care  o proiectează - cu sau fără voie - în plin spațiu poetic. În tot cazul, textele ei se citesc pentru adevărul pe care îl lasă să pulseze. - Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu

 

Liliana Bujor este o psihoterapeută cu suflet de poetă. Nu e o neconcordanță în termeni. Sunt printre noi semeni care excelează în profesii cu evident suport empiric, bazat așadar pe experiență, și care traduc această experiență în limbaj subiectiv deosebit de intens. Dimensiunea rațională, în armonie cu cealaltă dimensiune, pe care o putem numi revelatorie. Citind manuscrisul Lilianei Bujor, am descoperit un tip de scriitură inedită, în care ședințele de psihoterapie devin nu doar pretextul, ci inima însăși a unor texte de o vibrație aparte. Aici, specialista în boli ale sufletului, sensibilă la traumele la care asistă, găsește în textul cu rezonanță poetică apa vie, puterea de a merge mai departe spre a-i vindeca pe cei mai triști decât noi: "Caut tăcerea și vin spre mine șoaptele/ atârnă de urechi tălăngi/ aurite, golite de mirosul fin al cuvintelor bune/ pentru că din Cer s-a oprit căderea lor." Iată ce asumă autoarea: arta (deci frumusețea) scoate la iveală, prin analogii neașteptate (un spic de grâu, o boabă de cafea, o floare roz), soluția vindecării noastre miraculoase. Self-Therapy. Psihoterapii. Jurnal despre pierdere şi re-creație este, astfel, o carte despre neîncetata căutare a izvorului tămăduirii, mereu mai viu decât oglindirea lipsită de empatie a realității obiective. - Prof. Gheorghe Cîrtian