Mai multi critici literari au observat similitudini intre doua personaje simetrice: Maria Suru si Mama Tanarului Domn din Caravana. Petru Poanta vorbeste de Maria Suru ca despre "o creatie viguroasa (...) ipostaza a feminismuui maladiv, pentru care existenta se transforma intrun set de norme implacabile, iar modul de a le actualiza, in fanatism." E corect. Si intr-un caz si in celalalt, pivotul in jurul caruia se dezvolta maladia celor doua personaje este sentimentul de proprietate asupra fiului mult iubit. Si doctorul Suru si Tanarul Domn tasnesc de sub ocrotirea tiranica a mamelor lor croindu-si propriul destin. Deosebirea esentiala este chiar in modul desprinderii, in atitudinea fata de sistem si in relatia lor cu sistemul. Tanarul Domn din Caravana infrunta si evadeaza. In Ultima tinerete..., sistemul insusi - aflat pe o alta treapta a evolutiei sale - este intr-un profund proces de pervertire si accepta o eliberare perversa a personajului.