Pentru mai fiecare din noi exista un sat primordial, care nu este in niciun caz unul abstract, ci unul real, de care ne simtim legati printr-un soi de fir nevazut, ombilical si, ca atare, vital. Chipul parintelui pastra lumina bland-aspra a chipurilor taranesti de demult si dintotdeauna, mainile sale pareau acum luate de pe ustensilele gospodariei taranesti, scrisul sau parea un soi de arat cu plugul la deal. Intelepciunea lui avea, si ea, ceva taranesc si intreaga-i nobila tinuta o amintea pe aceea a preotilor tarani de odinioara. Chilia lui departe de a fi o celula, era deschisa nemarginit spre orizontul valurit cu dealuri al lumii noastre, ca cel de acasa, de la poalele Fagarasilor.