Din spatele degetului mijlociu adresat vrajelii publice si private, poeta isi minuieste instrumentarul de expresie cu o precizie si o parcimonie demne nu de un debut literar, ci de un manifest. Cu o privire taios-zimbitoare, o tigara in coltul gurii si degetele rulind-o pe urmatoarea in marsupiul hanoracului, mi-o imaginez pe Denisa Stefan parafrazind-o pe Lady Lazarus: A muri este o arta. Si sint super-buna la asta. - Sorin Despot

 

Volumul de debut al Denisei Stefan se dezvaluie cititorului ca un Om ilustrat pe a carui piele prind viata tatuaje multidimensionale. Doar ca ele nu redau micronaratiuni dintr-un viitor al altcuiva, ci dintr-un trecut personal, indepartat sau recent, autofictionalizat sau pur ipotetic. In acest univers poetic, definit de acceptarea senina a cruzimii si a mortii, trecutul pare doar un pasager pe bancheta din spate a automobilului din Pulp Fiction, spre care cineva se intoarce pentru a-si lua ramas bun. Pariez deci pe vocea puternica a Denisei Stefan! - Ana Puscasu

 

Nu poti citi poezia Denisei Stefan fara sa te scufunzi cu totul in cosmarescul unei familii dezabuzate, fara sa ai permanenta senzatie de apasare, fara sa "dansezi prin bucatarie" cu gratia unui calau care isi cauta urmatoarea victima. O poezie ca un videoclip fragmentat, cu imagini blitz care iti raman pe retina, cu flash-uri imprevizibile si totusi atat de familiare. Walking dead in the middle of nowhere. Trauma, anxietate, angoasa sociala, izolare, pandemie, caricaturizare brutala a singuratatii. Odata ce ai urcat in caruselul poeziei Denisei Stefan, nimic nu te mai poate opri. O voce puternica, taioasa, percutanta. De neratat. - Oana Catalina Ninu