Si vom merge toti in infern
Si vom merge toti in infern
Literatura are o infinitate de teme. In cartile mele, moartea chiar este o tema centrala. Sa mori la persoana intai este foarte complicat, la persoana a treia este mult mai usor sa omori un personaj, dar cum s-o faci la persoana intai, cum sa zici eu m-am murit? - Fernando Vallejo
"Punct si de la capat. Sa continuam. Sau mai bine spus sa ne intoarcem la viciile de care vorbeam, pentru ca l-am sarit pe cel mai important: viciul viciilor, viciul maxim, viciul permanent de a fi vii, de care o sa ne vindecam cu toti intr-o buna zi, chiar si Papa insusi. Sa vedem, Sanctitate, cati vor asista la inmormantarea voastra, cati preoti, episcopi si cardinali, cati din garda elvetiana care va pazeste si cati netrebnici din popor. La a mea, vreau sa vina, vreau sa revina stolul de papagali care trecea in zbor, brazdand cu verdele lor albastrul cerului, pe deasupra casei copilariei mele, casa bunicilor mei, de la Santa Anita, strigand in cor, pe o singura voce batjocoritoare: „Traiasca marele partid liberal, jos jigodiile de goti!" Gotii, porecla conservatorilor, erau politicieni verosi, religiosi fatarnici, in timp ce noi eram liberali: rebelii si tarfele. O, cat timp a trecut de-atunci, ca praf si pulbere s-a facut totul. Din cele doua partide care au impartit cu o lovitura de maceta Columbia in albastru si rosu, nu au mai ramas decat mortii, unii fara cap si altii fara numar. Cadavre decapitate, de conservatori si de liberali, coborau pe raurile patriei, cu echipajele lor de vulturi care, conducandu-i spre infern, in lipsa altcuiva, din plictiseala, pentru a-si omori timpul, le scoteau cu ciocul matele albastrilor si rosilor, fara vreo deosebire doctrinara, de partid. Si nu exista fiinta vie care sa infrunte aceste rauri, intrand in ele, ca sa scoata acei morti. Raurile copilariei mele, alea, da, rauri! Ce rau era Cauca! Ce rau, Magdalena! Rauri furioase, vijelioase, care aveau sufletul pur si stiau sa se faca. respectate. Nu ca aceste paraiase timorate de astazi, cu sufletul canalizat. A trecut mult timp de cand Cauca si Magdalena au secat, au murit, ucise odata cu taierea copacilor, sterse de pe harta, cum cred ca ma vor sterge si pe mine, dar se insala, pentru ca daca raurile trec, cuvantul ramane!"
PRP: 32.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
30.40Lei
30.40Lei
32.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Literatura are o infinitate de teme. In cartile mele, moartea chiar este o tema centrala. Sa mori la persoana intai este foarte complicat, la persoana a treia este mult mai usor sa omori un personaj, dar cum s-o faci la persoana intai, cum sa zici eu m-am murit? - Fernando Vallejo
"Punct si de la capat. Sa continuam. Sau mai bine spus sa ne intoarcem la viciile de care vorbeam, pentru ca l-am sarit pe cel mai important: viciul viciilor, viciul maxim, viciul permanent de a fi vii, de care o sa ne vindecam cu toti intr-o buna zi, chiar si Papa insusi. Sa vedem, Sanctitate, cati vor asista la inmormantarea voastra, cati preoti, episcopi si cardinali, cati din garda elvetiana care va pazeste si cati netrebnici din popor. La a mea, vreau sa vina, vreau sa revina stolul de papagali care trecea in zbor, brazdand cu verdele lor albastrul cerului, pe deasupra casei copilariei mele, casa bunicilor mei, de la Santa Anita, strigand in cor, pe o singura voce batjocoritoare: „Traiasca marele partid liberal, jos jigodiile de goti!" Gotii, porecla conservatorilor, erau politicieni verosi, religiosi fatarnici, in timp ce noi eram liberali: rebelii si tarfele. O, cat timp a trecut de-atunci, ca praf si pulbere s-a facut totul. Din cele doua partide care au impartit cu o lovitura de maceta Columbia in albastru si rosu, nu au mai ramas decat mortii, unii fara cap si altii fara numar. Cadavre decapitate, de conservatori si de liberali, coborau pe raurile patriei, cu echipajele lor de vulturi care, conducandu-i spre infern, in lipsa altcuiva, din plictiseala, pentru a-si omori timpul, le scoteau cu ciocul matele albastrilor si rosilor, fara vreo deosebire doctrinara, de partid. Si nu exista fiinta vie care sa infrunte aceste rauri, intrand in ele, ca sa scoata acei morti. Raurile copilariei mele, alea, da, rauri! Ce rau era Cauca! Ce rau, Magdalena! Rauri furioase, vijelioase, care aveau sufletul pur si stiau sa se faca. respectate. Nu ca aceste paraiase timorate de astazi, cu sufletul canalizat. A trecut mult timp de cand Cauca si Magdalena au secat, au murit, ucise odata cu taierea copacilor, sterse de pe harta, cum cred ca ma vor sterge si pe mine, dar se insala, pentru ca daca raurile trec, cuvantul ramane!"
Detaliile produsului