Pe 1 mai 1915, cand Primul Razboi Mondial intra in cea de a zecea sa luna, un transoceanic de linie luxos, la fel de bogat decorat ca un conac englezesc de tara, pleca din New York cu destinatia Liverpool, avand la bord un numar record de copii. In randurile pasagerilor domnea o surprinzatoare stare de buna dispozitie, desi Germania declarase ca apele din jurul Marii Britanii constituiau o zona de razboi. Lusitania era unul dintre marile transatlantice ale epocii, cel mai rapid vapor de linie aflat in serviciu, iar capitanul ei, William Thomas Turner, avea o incredere de nestramutat in regulile stricte ale razboiului purtat de gentlemani, care ferisera, vreme de un secol, vasele civile de orice atac.

 

Este o poveste pe care multi dintre noi cred ca o cunosc, fara a o sti cu adevarat, iar Erik Larson ne-o readuce in atentie plina de suspans, schimband rolurile intre vanator si vanat, in timp ce descrie un tablou mai general al Americii la apogeul Erei Progresului. Plina de stralucire si de emotie, Siajul mortii aduce la viata o distributie de personaje evocatoare, printre care se numara si presedintele Woodrow Wilson, un om sufocat de suferinta si ingrozit de perspectiva unui razboi mondial. Siajul mortii surprinde drama pura si puterea emotionala a unui dezastru ale carui detalii intime si inteles real riscau sa ramana pierdute in negurile istoriei.

 

Larson este un povestitor de calibru si un cercetator avid... - Time
 

Fragment din volumul "Siajul mortii" de Erik Larson:
 

"Sambata dimineata, reporterul Jack Lawrence a urcat la bord ca de obicei, dar avand acum o anumita poveste in minte. Adusese cu el o copie a avertismentului ambasadei germane.

Lawrence s-a oprit la cabina lui Alfred Vanderbilt si a batut la usa. Vanderbilt insusi i-a deschis, purtand un costum elegant, cu o garoafa roz la un rever. In camera de dincolo, valetul sau muncea serios la despachetarea unui mic munte de bagaje. Lawrence mai incercase si in trecut sa-l intervieveze pe Vanderbilt si descoperise, in general, ca era un exercitiu inutil, pentru ca omul rareori avea ceva de spus. „Poate ca Alfred Vanderbilt facea furori in randurile doamnelor" - scria Lawrence -, „insa in prezenta gazetarilor era ca o violeta retrasa si timida.”

Vanderbilt a comentat ca parea sa fie un freamat neobisnuit la bord. „O multime de discutii despre submarine, torpile si moarte subita", a zis el. „Personal, nu ma ingrijorez prea mult de asta. Ce-ar avea de castigat daca ar scufunda Lusitania?"

I-a aratat lui Lawrence o telegrama pe care o primise dupa ce se imbarcase. „Lusitania este condamnata la pieire", suna textul. „Nu calatori cu ea." Era semnata „Mort". Vanderbilt a spus ca el nu cunostea pe nimeni cu numele Mort, dar se intreba daca era posibil sa fi fost o aluzie la moarte.

„Probabil ca e cineva care incearca sa se distreze putin pe seama mea.”

Afara, pe punte, Lawrence a dat peste Elbert Hubbard, in momentul respectiv unul dintre cei mai celebri barbati din America - vanzatorul de sapun devenit autor, care intemeiase o cooperativa in East Aurora, New York, numita Roycrofters, unde barbati si femei confectionau piese de mobilier, legau carti, faceau gravuri si produceau bunuri de lux, lucrate din piele si metal. Ca autor, era cunoscut cel mai bine pentru cartea inspirationala A Message to Garcia (Mesaj catre Garcia), despre importanta initiativei personale, si pentru o relatare despre dezastrul Titanicului, centrata pe refuzul unei femei de a urca intr-o barca de salvare fara sotul ei; acum, Hubbard se indrepta catre Europa, cu scopul de a-l intervieva pe kaizerul Wilhelm. El era, de asemenea, renumit pentru inventarea de aforisme glumete, printre care: „Un prieten este cineva care stie totul despre tine si tot te iubeste".”