Nu un „concept” − conceptul de slava − urmeaza a fi „analizat” aici, ci un cifru al plenitudinii se vrea integrat in aceasta plenitudine. Interesul nostru este sintetic; tocmai de aceea ultima teologie neotestamentara, cea ioanica, ne va fi mereu punctul de fuga si destinatia, desi toate teologiile neotestamentare raman intr-o permanenta miscare de avansare (in meditatia mereu deschisa a Bisericii) si de inaltare (spre Dumnezeu). Importante pentru noi sunt viitorul si gura de varsare, iar nu categoriile ce-au trebuit integrate in stadiul in care erau inca sursa, material, conditie. Ci doar unicul lucru ce vrea sa se exprime prin toate acestea: pe el il urmarim, fara sa ne inchipuim ca l-am fi cucerit (Filipeni 3,12 sq.).