Una dintre cărțile de pe lista scurtă a premiului Booker 2022, „Small Things Like These” este considerată ca având șanse mari să câștige premiul de anul acesta. Am citit cartea și am avut impresia că îl citesc pe Dickens, scriind o poveste de Crăciun care se petrece în Irlanda anilor 1980. Bill Furlong este un om de treabă, tată și soț, cetățeanul care muncește din greu ducând cărbune și cherestea familiilor și întreprinzătorilor din orașelul în care trăiește. Și mai duce undeva marfa sa în iarna aceea: la mănăstirea din oraș, un lăcaș cu mare influență asupra comunității, o instituție unde sunt instituționalizate și puse la muncă fetele și femeile “căzute în păcat”. Bill are și el patru fete acasă, este el însuși un copil din flori. Mama lui ar fi putut ajunge și ea într-o astfel de mănăstire dacă nu ar fi avut mai mult noroc. În acea iarnă, chiar înainte de Crăciun, Bill întâlnește una dintre fetele chinuite în mănăstire și se află în fața unei dileme morale: își vede de viața lui, de familia lui, de Crăciunul care urmează, tace precum toți ceilalți din comunitate sau acționează împotriva tuturor? Romanul este scurt, povestea este simplă, dar ceea ce mi-a plăcut este că, deși nu vorbește direct despre Spălătoriile Magdalene și abuzurile care s-au petrecut acolo vreme de peste 200 de ani, cartea te invită să cercetezi mai multe despre contextul istoric. Și, de asemenea, obligă la meditații despre tăcerea comunității, despre non-acțiunea oamenilor obișnuiți, despre credințe precum faptul că este preferabil să nu ajungi în bătaia puștii, să nu îți strici Crăciunul, să nu te pui rău cu preacuvioasele călugărițe care trimit câte o felicitare cu câte o bancnotă de 50 de lire fiecărei familii cu ocazia sfintelor sărbători.