Soare in miez de noapte este al doilea volum al seriei Olav Johansen

 

Jon, ucigas platit, a facut o mare greseala: l-a tradat pe cel mai notoriu interlop din Oslo - Pescarul. Acum, s-a ascuns de el intr-un colt izolat al Norvegiei, sperand sa-si gaseasca refugiu in sanul unei secte dintr-un oras de munte atat de nordic, incat soarele nu apune niciodata. Adapostit intr-o cabana in salbaticie, Jon primeste ajutor de la Lea, o mama greu incercata, si de la Knut, tanarul ei fiu. Dar desi Lea ii face rost de o pusca, iar Knut ii aduce provizii, soarele nocturn il duce incetul cu incetul in pragul nebuniei. Iar oamenii trimisi de Pescar sa-l asasineze sunt tot mai aproape. Mai exista speranta pentru Jon, cel care nu le lasa nicio sansa victimelor lui?

 

O poveste convingatoare despre infrangerea, disperarea si salvarea unui om care se pierde in salbaticie - unde sfarseste prin a se gasi pe sine. - The New York Times Book Review

 

Amatorilor de senzatii tari cu siguranta le vor placea primele pagini din acest thriller existential al lui Nesbo. O explorare captivanta a iubirii, credintei si rascumpararii. - Richmond Times-Dispatch

 

Un roman palpitant, scris de un adevarat virtuoz al thrillerului. - Los Angeles Times 

Jo Nesbo (n. 1960) este muzician, compozitor si economist, precum si unul dintre cei mai apreciati autori de romane politiste din intreaga lume. A imbogatit genul crime, adaugandu-i noi dimensiuni stilistice si psihologice, precum si o intelegere profunda asupra vietii intr-o lume moderna, globalizata. In 2008, scriitorul a infiintat Fundatia Harry Hole, pentru combaterea analfabetismului din tarile in curs de dezvoltare. Romanele lui au fost traduse in 50 de limbi, s-au vandut in 40 de milioane de exemplare si au fost recompensate cu numeroase premii internationale, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Jo Nesbo este autorul mai multor romane de sine statatoare, al celebrei serii Harry Hole, precum si al seriei pentru copii Doktor Proktor. Dupa al saptelea roman al seriei Harry Hole, Snomannen, a fost realizat filmul Omul de zapada, cu Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Charlotte Gainsbourg si Val Kilmer in rolurile principale. Romanul sau Hodejegerne a stat la baza filmului Vanatorii de capete, lansat in 2011.

Din seria Olav Johansen fac parte:
• Volumul 1: Sange pe zapada
• Volumul 2: Soare in miez de noapte

Fragment din volumul "Soare in miez de noapte" de Jo Nesbo:
 

"Doua zile. Norii se tarau la joasa altitudine, insa nu slobozeau nicio picatura de ploaie. Pamantul se rotea, dar nu zaream soarele. Orele erau inca si mai monotone, daca era cu putinta asa ceva. Am incercat sa dorm, insa fara Diazepam asta s-a dovedit imposibil.

Innebuneam. Innebuneam si mai rau. Knut avusese dreptate. Nu e nimic mai rau decat sa nu stii cand vine glontul.

Pe la sfarsitul celei de-a doua zile, am simtit ca nu mai suport.

Mattis spusese ca nunta avea sa tina trei zile.

M-am spalat in parau. Nu mai bagam in seama musculitele, ma agasau doar cand mi se asezau pe ochi, cand imi intrau in gura sau in mancare. Iar umarul nu ma mai durea. Ciudat lucru, dar ma trezisem in ziua de dupa inmormantare ca nu ma mai supara. Imi scormonisem mintea, incercand sa-mi dau seama daca facusem ceva anume, dar nu-mi venise nimic in cap.

Dupa ce m-am spalat, am clatit camasa, am stors-o si m-am imbracat cu ea, cu speranta ca, pana ajungea m in sat, avea sa fie rezonabil de uscata. Nu eram sigur daca sa iau cu mine pistolul. Am decis sa-l las acasa si l-am ascuns in spatele scandurii, langa borseta cu bani. M-am uitat la pusca si la cartuse. M-am gandit la ce spusese Mattis. Ca singurul motiv pentru care nimeni nu se tinea de furtisaguri prin sat era ca nu exista nimic demn de furat. Pentru pusca nu era loc in spatele scandurii, asa ca am infasurat-o in niste carton bituminos pe care il gasisem sub pat si-am ascuns-o sub patru pietre mari de langa parau.

Apoi am plecat.

Chiar daca vantul se intetea uneori, in aer staruia ceva greu ce parea sa-mi apese pe tample. De parca s-ar fi pregatit un tunet. Poate ca festivitatile se terminasera. Bautura se sfarsise. Femeile disponibile erau luate. Insa, apropiindu-ma, am auzit aceleasi tobe pe care le auzisem si cu doua zile in urma. Am trecut pe langa biserica in directia pontonului, urmand sunetele. Am iesit de pe drum si am apucat-o spre est, pe coasta unui deal. Inaintea mea se intindea, catre marea albastruie de nuanta otelului, un promontoriu arid si cenusiu de desert pietros. In capatul limbii de pamant, chiar sub locul unde ma aflam, se gasea o portiune de pamant plat, batatorit bine, si acolo se tinea dansul. Un foc de tabara isi inalta valvataile langa o piatra ce se ridica abrupt vreo cinci-sase metri, ca un obelisc. In jurul acesteia se aflau doua cercuri facute din pietre mai mici. Nu exista vreo simetrie reala in dispunerea lor, nici un model pe care sa-l recunosti, insa chiar si asa, aratau ca fundatia unei cladiri care nu fusese nicicand terminata. Sau mai degraba ca locul unei cladiri care se darapanase, fusese demolata ori parjolita. Am coborat catre ei.”