Traducere din limba engleza de Dana Craciun
 
Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale  literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre  prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri,  George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias  naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa  semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie  de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la  o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un  loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de  intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta  lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele. Autorul a primit premiul Nobel in anul 1962
 
Cele mai importante lucruri pe care John Steinbeck vrea sa le  spuna despre personajele sale nu sint niciodata exprimate direct in  cuvinte, ci sint sugerate intr-un mod de care cititorul nu este  niciodata pe deplin constient – iar asta inseamna arta. - New York Herald Tribune
 
Autorul volumului 
Cartierul Tortilla a oferit in 
Soareci si oameni  o poveste atit de fireasca, de emotionanta si de simpla, incit abia  dupa ultima pagina cititorul isi da seama ce reusita literara  remarcabila reprezinta romanul lui John Steinbeck. - Chicago Daily Tribune
				Fragment din cartea "Soareci si oameni" de John Steinbeck
"Desi in ferestrele baracii lucea deja lumina serii, inauntru era aproape intuneric. Prin usa deschisa se auzeau bufnetele si zanganiturile razlete ale unei partide de potcoave, iar din cind in cind zgomotul vocilor ce se inaltau, aprobator sau batjocoritor.
Slim si George intrara impreuna in incaperea ce se invaluia in intuneric. Slim se intinse deasupra mesei de joc si aprinse becul cu abajur de tabla. Masa se lumina imediat, dar conul abajurului isi arunca stralucirea direct in jos, lasind ungherele baracii in semiintuneric.
Slim se aseza pe o ladita si George ocupa locul din fata lui.
- N-o fost mare lucru, zise Slim. Probabil c-ar fi trebuit sa-i inec aproape pe toti. N-ai de ce sa-mi multumesti pentru asta.
- N-o fi fost mare lucru pentru tine, spuse George, da' o insemnat a dracu' de mult pentru el. Doamne Dumnezeule, nici nu stiu cum o sa-l facem sa doarma aicea, inauntru! O sa vrea sa doarma-n grajd, cu ei. O sa fie greu sa-l tinem sa nu se suie in cutie, cu puii.
- N-o fost mare lucru, repeta Slim.
Da' auzi, chiar c-ai avut dreptate cu el. N-o fi destept, da' asa lucrator n-am vazut de cind is. Mai ca-l ornori pe ala cu care-o facut pereche la orz. Nu exista om care sa tie pasu' cu el. Doamne Dumnezeule, asa barbat puternic io n-am mai vazut!
George raspunse mindru:
- Lu' Lennie numa' sa-i spui ee sa faca si el face daca nu trebe sa-si bata prea tare capu'. Singur nu se poate gindi ce sa faca, da' ordinele le-asculta ca nimeni altu'.
Afara se auzira zanganitul unei potcoave ce se lovi de tarusul de fier si un mic cor de urale. Slim se trase un pic in spate, cit sa nu-i cada lumina pe fata."