Daca este corecta observatia filosofului columbian Nicolas Gomez Davila, ca lumea moderna este mai rea  prin ceea ce construieste decat prin ceea ce distruge, atunci ar trebui sa cautam cu atentie in primul rand la tehnologie, de care se leaga toate schimbarile semnificative aparute in societatile ultimelor doua secole. Ritmul dezvoltarii tehnologiei a reglat si inca regleaza modificarile aparute in modul de productie industriala, economie, finante, dar si in raporturile dintre institutii si populatie, dintre stat si societate. Dincolo de domeniul propriu-zis practic, tehnologia modifica psihologia sociala si duce la consacrarea antropologica noua a unui arhetip de competenta si prestigiu socio-profesional - tehnocratul.

 

Denumirea "tehnocrat" functioneaza in mentalul colectiv ca o mantra de prestigiu, insinueaza competente si cunostinte, chiar forme de putere cvasi-magice. Adesea, in situatii de criza politica sau in actul de guvernare, se asteapta descinderea tehnocratilor precum a unor ingeri salvatori. Ei au absolvit universitati de prestigiu, au calificare inalta, ei sunt priceputi, cinstiti si eficienti - aceasta este imaginea lor publica, imagine supralicitata mai cu seama prin contrapunere cu politicienii sau politrucii, care beneficiaza de toate atributele opuse, devenite stigmate. Creditul naiv acordat tehnocratilor se explica si prin polarizarea maniheista, rudimentara, in societatile precareprecum cea romaneasca, a valorilor binelui si raului, astfel: politicienii sunt raul, iar tehnocratii sunt binele. Chiar daca aceasta perceptie nu a fost confirmata niciodata, ea functioneaza ca adevar colectiv, iar psihologia multimilor ne spune ca un crez comun, chiar daca nu are nimic de-a face cu adevarul, actioneaza in numele lui si produce efecte.

 

Perceptia comuna a realitatii rareori se bazeaza pe cunoastere sau expertiza, si mai mereu pe mesajele media, altfelspus pe forme de persuasiune in masa, lucru de care se ocupa de ceva vreme presa. Crearea de convingeri publice este in realitate o forma de inarmare a societatii, dotarea acesteia cu arsenal puternic de prejudecati utile strategilor de imagine publica. Imaginea functioneaza ca realitate, ceea ce inseamna ca ingineriile de imagine reprezintamarea miza a jocurilor de putere si influenta publica [...]. - Din Prefata de Vianu Muresan

Traducere in limba engleza de Ioana Albu.