Din cuprins:
◊ Divinatia. Definitii si delimitari conceptuale;
◊ Cercetarea socioantropologica a divinatiei. Demers si perspective epistemologice ;
◊ Forme gnoseologice in practicile divinatorii;
◊ Spatiul actului divinatoriu si simbolistica sa;
◊ Instrumentarul si obiectele folosite in practica divinatiei;
◊ Simbol si simbolism social in demersul divinatoriu;
◊ Divinatia, clerul si Biserica;
◊ Reclama si publicitate. Despre kitsch si sarlatanie in practicile divinatorii contemporane

Lucrarea contine trei elemente de baza: o viziune istorica a dezvoltarii divinatiei, discutii metodologice si, partea cea mai voluminoasa, descrierea cazurilor de divinatie din judetele Moldovei. Cristina Gavriluta utilizeaza perspective de analiza a religiilor, incepand cu Max Weber, Emile Durkheim, Marcel Mauss, pana la Mircea Eliade si la metoda lui Ioan Petru Culianu ce se ocupa cu combinatiile invariantilor. Autoarea demonstreaza o cunoastere larga si intima a discursurilor de baza din domeniul istoriei religiilor. Din punctul meu de vedere este extrem de interesanta combinarea unei viziuni a divinatiei, inteleasa ca un act religios primordial, cu o viziune moderna, globalizanta. Supravietuirea tehnicilor de divinatie pana in prezent in mediul rural, ca si in cel urban, constituie o demonstratie a tezei lui Eliade conform careia Romania este o regiune unde fapte religioase arhaice sunt inca pastrate intr-un teritoriu european. Cercetarile Cristinei Gavriluta contribuie nu numai la o mai buna intelegere a reziduurilor traditionale din zonele rurale pana in prezent, dar si la o intelegere mai adecvata a interactiunilor legate de divinatie care au loc in Romania actuala, in orasele mari si pe Internet. Cartea este scrisa intr-un stil academic impecabil, evitand orice evaluare pozitiva sau negativa a materialului investigat. In mod clar, Cristina Gavriluta este un spirit critic si original.

Moshe Idel