Sonata Kreutzer este una dintre cele mai cunoscute povestiri scurte ale lui Lev Tolstoi. Interzisa la vremea publicarii, face parte dintr-un ciclu de scrieri in care predomina temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale. Este o analiza a societatii de la sfarsitul secolului al XIX-lea si a suferintelor indurate in timpul casniciei, provocate de diferentele dintre statutul barbatilor si cel al femeilor si de modul in care acestia sunt educati. Este o meditatie asupra trairilor extreme la care este impins individul in viata unui cuplu, precum dragostea sau gelozia, care pot duce chiar la crima. O melodrama care-si ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer isi deapana istoria in compartimentul unui tren. Un strain urca si incepe sa spuna povestea ciudata a unui destin. Si, desi aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rusinoase, toata lumea il asculta. E ceva hipnotic, straniu in confesiunea spusa pe indelete, in vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va disparea fara urma. The New York Times

 

Povestea lui Lev Tolstoi are momente de geniu dramatic; o viziune distructiva asupra casatoriei creste odata cu gelozia pe care aceasta o hraneste, cu ura care parca nu se mai termina, cu furia iscata la tot pasul. Viata sexuala ajunge si ea subiect al judecatii marelui scriitor rus: de la intalnirile teribiliste ale tinerilor la ritualurile infocate ale matrimoniului conventional. Viata printre femei si barbati este o forma de eliberare pe care tinerii sunt invatati s-o accepte, chiar sa o gaseasca naturala, gratie conventiei sociale. - The New York Review of Books

 

Ivan Ilici este un barbat de varsta mijlocie, aflat la apogeul carierei de magistrat. Dupa un accident banal, el constata ca il asteapta o moarte prematura, pe care o considera o teribila nedreptate. Fata in fata cu propria mortalitate, Ivan incepe sa puna la indoiala tot ceea ce credea despre sensul vietii.

 

Una dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici este o capodopera a realismului psihologic, o examinare intensa si emotionanta a mortii si a cailor de obtinere a izbavirii.

 

La prima vedere, fictiunea lui Tolstoi pare infectata de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atat de puternica, de clara, incat ea transcende universalul si lasa in urma ideile oricarei religii. In ultima instanta, ce-l framanta pe ganditorul Tolstoi depaseste ordinea estetica sau morala; miza scrierilor sale este alta, Viata si Moartea. - Vladimir Nabokov

Traducere din limba rusa de Antoaneta Olteanu.

 

Dupa cinci ani de asemenea trai, a avut loc ceea ce a fost in curand cunoscut sub numele de evenimentul Makovkina, vizita ei nocturna, schimbarea pe care a suferit-o dupa aceea femeia si intrarea in manastire. De atunci, slava parintelui Serghi a inceput sa creasca. Vizitatorii veneau in numar tot mai mare si langa chilia lui s-au instalat monahi, s-au construit o biserica si o arhondarie. Slava parintelui Serghi, ca de obicei, exagerandu-i-se faptele deosebite, se ducea din ce in ce mai departe. Au inceput sa vina la el bolnavi de departe, sperand sa fie vindecati de el.

Prima vindecare a avut loc in al optulea an de cand se afla la schit. A fost vindecarea unui baiat de paisprezece ani pe care il adusese mama la parintele Serghi, cerandu-i acestuia sa puna mainile pe el. Parintelui Serghi nici prin gand nu-i trecea ca putea lecui bolnavi. El ar fi considerat un asemenea gand un mare pacat al mandriei, dar mama care-l adusese pe bolnav il rugase asa de fierbinte, se tarase la picioarele lui, spunand: De ce el, care ii tamaduieste pe altii, nu vrea sa-l ajute si pe fiul ei, l-a rugat in numele lui Dumnezeu. La raspunsul parintelui Serghi ca numai Dumnezeu vindeca, ea a spus ca-l roaga numai sa puna mana si sa se roage. Parintele Serghi a refuzat si s-a dus in chilia sa. Dar a doua zi (era toamna, noptile erau deja reci), cand a iesit din chilie dupa apa, a vazut-o din nou pe acea mama cu fiul ei, un baiat de paisprezece ani palid, slab, si a auzit aceleasi rugaminti. Parintele Serghi si-a amintit parabola despre judecatorul cel nedrept, si, daca inainte nu avea indoieli ca trebuie sa refuze, a simtit indoiala, si in acel moment s-a pus pe rugaciune si s-a rugat pana cand in sufletul lui a rasarit hotararea. Hotararea era ca trebuie sa indeplineasca rugamintea femeii, ca credinta ei il poate salva pe fiu; iar el, parintele Serghi, in acest caz nu era nimic altceva decat o unealta neinsemnata aleasa de Dumnezeu.
Si, iesind la mama, parintele Serghi ii indeplini dorinta, puse mana pe capul baiatului si incepu sa se roage."