Personalitate artistica plurivalenta, Valentin Timaru a reusit sa se impuna prin diversitatea si anvergura formelor mari vocal-simfonice, prin cele 5 simfonii, cat si prin savuroasele pagini de muzica corala, unde ponderea intonatiilor folclorice l-au aliniat in galeria maestrilor genului vocal. Stapan pe mijloacele de expresie clasice, manuind cu iscusinta contrapunctul todutian de tenta arhaica, Valentin Timaru a asimilat cu rara iscusinta noile cuceriri de limbaj ale avangardei secolului XX, reusind sa reziste printr-un echilibru lipsit de ostentatie intre traditie si inovatie. Natura reflexiva, discreta, Valentin Timaru raniane in esenta un liric, paginile sale cele mai realizate situandu-se in zona acelui spirit mioritic al lui Blaga si Toduta, dar nefiind lipsite nici de lirismul nostalgic al lui Enescu. [...] Ceea ce constituie rezistenta peste timp a creatiei sale mi se pare rigoarea in constructia fiecarei partituri, indrazneala abordarii cat mai variate a mijloacelor de expresie, instrumentarul concertistic extrem de bogat si mai ales incercarea de largire a paletei sacrului... - Viorel Cosma, Muzicieni Romani-lexicon Vol IX, Editura Muzicala, Bucuresti, 2006