Chopin a compus doar trei sonate pentru pian. Prima, opus 4, a fost compusa in 1828, pe cand avea doar 18 ani, flind cea mai putin cunoscuta. A fost dedicata profesorului sau din acea vreme, Jozef Elsner. Interpretata, dureaza aproximativ 25 de minute.
A doua sonata, opus 35, este cea mai cunoscuta mai ales pentru partea a treia, mars funebru. Desi a fost compusa in principal in 1839, Marsul funebru a fost compus in 1837. Neintelegand aceasta sonata, Robert Schumann a declarat ca Chopin „si-a adunat patru dintre copiii sai cei mai turbulenti". Primele masuri ale acestei sonate sunt inspirate din ultima sonata pentru pian a lui Beethoven. Scherzo-ul, Marsul funebru si Finale-ul sunt inspirate din a douasprezecea sonata de Beethoven, ambele sonate de Beethoven fiind foarte indragite de Chopin. Totusi, in timp ce sonata lui Beethoven este o suita de variatiuni pornind de la o tema, prima parte a lui Chopin urmeaza forma de sonata. Interpretata, dureaza aproximativ 25 de minute.
Cea de-a treia sonata, opus 58, a fost compusa la cinci ani dupa precedenta, in vara anului 1844, in timp ce isi petrecea vacanta la Nohant-Vic, impreuna cu George Sand. A fost dedicata contesei Emilie de Perthuis. A fost publicata un an mai tarziu, dar se pare ca nu a fost interpretata in public in timpul vietii lui Chopin. Sunt speculatii conform carora ar fi fost compusa ca raspuns pentru criticile primite la adresa celei de-a doua sonate, opus 35. Interpretata, dureaza aproximativ o jumatate de ora.
Toate sonatele preiau modelul impus de Beethoven, avand patru parti, dar purtand amprenta tipica lui Chopin si a romantismului, deci fara a avea alta asemanare cu cele clasice.
Pe langa aceste trei sonate pentru pian, Chopin a mai folosit forma de sonata si pentru Sonata opus 65 pentru violoncel si pian.