Scrisa in anul 1985, Sonatina pentru pian solo este o "plonjare" in lumea inocentei, a mirabilei copilarii. Se compune din doua parti contrastante, in care se impletesc jocuri, leganari, visari. In introducerea primei parti, sunetele pianului sunt asemenea unor clopotei vrajiti care declanseaza, cu "praf aurit", indepartate amintiri. Prima tema a sonatinei (Quasi allegro) este o "joaca", simpla ritmic si cu caracter sprintar. Puntea (a tempo scherzando) continua spiritul zglobiu, cucerind registrul acut al pianului prin dinamizare si repetitivitate, urmand sa coboare si sa pregateasca, prin "linistire" treptata, tema a doua. - Livia Teodorescu-Ciocanea