Speranta
Speranta
• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 1933
Speranta, opera-marturie, cu elemente autobiografice, are la baza experientele traite de Malraux in timpul Razboiului Civil Spaniol, cand a fost comandant de escadrila, luptand de partea republicanilor.
Aparut in 1937, cand conflictul nu era nici pe departe incheiat, romanul reflecta intru totul atrocitatile, haosul si disperarea ce insotesc orice revolutie, fara a neglija insa constiinta, sensul profund, miscarea subterana. Si, tocmai pentru ca scriitorul nu ascunde nimic din ororile razboiului, titlul romanului capata o valoare cu totul aparte. Speranta reprezinta tocmai asteptarea, chemarea, dorinta aceasta de a gasi ceva care sa stearga trecutul, de a gasi o patrie, o justificare a sacrificiului si o comuniune in fata primejdiei, a luptei si a suferintei. De aceea, prin prisma universalitatii sentimentelor si valorilor omenesti abordate, romanul starneste si astazi emotia cititorilor de pretutindeni.
Speranta, opera-marturie, cu elemente autobiografice, are la baza experientele traite de Malraux in timpul Razboiului Civil Spaniol, cand a fost comandant de escadrila, luptand de partea republicanilor.
Aparut in 1937, cand conflictul nu era nici pe departe incheiat, romanul reflecta intru totul atrocitatile, haosul si disperarea ce insotesc orice revolutie, fara a neglija insa constiinta, sensul profund, miscarea subterana. Si, tocmai pentru ca scriitorul nu ascunde nimic din ororile razboiului, titlul romanului capata o valoare cu totul aparte. Speranta reprezinta tocmai asteptarea, chemarea, dorinta aceasta de a gasi ceva care sa stearga trecutul, de a gasi o patrie, o justificare a sacrificiului si o comuniune in fata primejdiei, a luptei si a suferintei. De aceea, prin prisma universalitatii sentimentelor si valorilor omenesti abordate, romanul starneste si astazi emotia cititorilor de pretutindeni.
Desi Spania Sperantei a disparut, opera literara traieste, pentru ca ea nu este numai o carte a unei revolutii precise in spatiu si timp, ea este cartea revolutiilor in general, meditatia de anvergura a lui Malraux extinzandu-se asupra raporturilor dintre revolutie si istorie, revolutie si intelectualitate, politica si istorie, politica si morala, conducator si individ, putere si spirit umanist, viata si moarte, libertate si destin. - Ion Mihaileanu
Traducere din limba franceza de Ion Mihaileanu.
Fragment din cartea "Speranta" de Andre Malraux:Traducere din limba franceza de Ion Mihaileanu.
"Gloata innebunita care fugise din Toledo, militienii fara pusca de pe Tajo, ramasitele batalioanelor taranesti din Extremadura napadeau gara din Aranjuez. Ca frunzele prinse in vartej, zdrentuite apoi de vant, grupuri sosite in goana se raspandeau prin parcul castanilor, plin inca de trandafiri rosii, sau umblau de colo colo, ca niste nebuni in gradina lor, prin aleile cu platani imperiali.
Ramasitele militiilor cu nume istorice, Invincibilii, Vulturii Rosii, Vulturii Libertatii, umblau in nestire pe covorul de flori cazute, la fel de gros ca al frunzelor vestede. Balabanindu-si mainile, tarandu-si de teava pustile, ca pe niste caini, ei se opreau sa asculte tunul apropiindu-se de cealalta parte a raului. Printre loviturile care razbeau din pamant, inabusite de stratul gros al florilor de castan putrezite, se auzea un clopot vechi.
- O biserica, acum? intreba Manuel.
- Parca ar fi mai curand un clopot de gradinar, raspunse Lopez.
- Vine dinspre gara.
Un concert de clopote si de clopotei, de sonerii de bicicleta, de claxoane de masina si chiar de tigai insotea acum vechiul clopot. Epavele visului revolutionar, sabii, paturi vargate, draperii, pusti de vanatoare - chiar si ultimele palarii mexicane -, se intorceau din fundul parcului catre tam-tamul acesta care aduna triburile.
- Si cand te gandesti ca jumatate pe putin sunt curajosi..., spuse Manuel.
- Sucitule, spunea Lopez, sa vezi si sa nu crezi; n-au sfaramat nici un bust!
De-a lungul parcului, busturile celebre de ghips, invaluite intr-o lumina trandafirie prin reflectarea olanelor vechi, erau neatinse pe sub platanii de basm. Manuel nu le privea. Intr-o zarva demna de o voliera adusa din America de catre principi pentru gradina lor din Aranjuez, carnavalul se rostogolea spre gara pe sub arcadele de caramida, in lumina trandafirie a perspectivelor regale.
Pe masura ce Manuel si Lopez se indreptau si ei spre clopot, un cuvant devenea precis: locomotiva. "Orice-ar fi, numai sa nu se duca la Madrid!", isi spuse Manuel; nu-i era deloc greu sa-si inchipuie sosirea a zece mii de oameni demoralizati, prada zvonurilor celor mai de necrezut, imediat dupa cucerirea orasului Toledo - in timp ce Madridul se organiza cu disperare.
Se aflau acum foarte aproape de gara. Drid-Madrid-drid-drid, de pretutindeni scrasnetul glasurilor ca un tarait turbat de greieri.
- Fiindca au sters-o, vor povesti ca maurii sunt invincibili, spuse Lopez: ca sa-si justifice fuga, bineinteles ca maurii trebuie sa aiba un armament superior si asa mai departe.
- Au sters-o pentru ca nu-i comanda nimeni. Inainte, luptau la fel de bine ca noi."
PRP: 99.99 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
74.99Lei
74.99Lei
99.99 LeiPrimești 74 puncte
In stoc
Estimare livrare miercuri, 26 noiembrie
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 1933
Speranta, opera-marturie, cu elemente autobiografice, are la baza experientele traite de Malraux in timpul Razboiului Civil Spaniol, cand a fost comandant de escadrila, luptand de partea republicanilor.
Aparut in 1937, cand conflictul nu era nici pe departe incheiat, romanul reflecta intru totul atrocitatile, haosul si disperarea ce insotesc orice revolutie, fara a neglija insa constiinta, sensul profund, miscarea subterana. Si, tocmai pentru ca scriitorul nu ascunde nimic din ororile razboiului, titlul romanului capata o valoare cu totul aparte. Speranta reprezinta tocmai asteptarea, chemarea, dorinta aceasta de a gasi ceva care sa stearga trecutul, de a gasi o patrie, o justificare a sacrificiului si o comuniune in fata primejdiei, a luptei si a suferintei. De aceea, prin prisma universalitatii sentimentelor si valorilor omenesti abordate, romanul starneste si astazi emotia cititorilor de pretutindeni.
Speranta, opera-marturie, cu elemente autobiografice, are la baza experientele traite de Malraux in timpul Razboiului Civil Spaniol, cand a fost comandant de escadrila, luptand de partea republicanilor.
Aparut in 1937, cand conflictul nu era nici pe departe incheiat, romanul reflecta intru totul atrocitatile, haosul si disperarea ce insotesc orice revolutie, fara a neglija insa constiinta, sensul profund, miscarea subterana. Si, tocmai pentru ca scriitorul nu ascunde nimic din ororile razboiului, titlul romanului capata o valoare cu totul aparte. Speranta reprezinta tocmai asteptarea, chemarea, dorinta aceasta de a gasi ceva care sa stearga trecutul, de a gasi o patrie, o justificare a sacrificiului si o comuniune in fata primejdiei, a luptei si a suferintei. De aceea, prin prisma universalitatii sentimentelor si valorilor omenesti abordate, romanul starneste si astazi emotia cititorilor de pretutindeni.
Desi Spania Sperantei a disparut, opera literara traieste, pentru ca ea nu este numai o carte a unei revolutii precise in spatiu si timp, ea este cartea revolutiilor in general, meditatia de anvergura a lui Malraux extinzandu-se asupra raporturilor dintre revolutie si istorie, revolutie si intelectualitate, politica si istorie, politica si morala, conducator si individ, putere si spirit umanist, viata si moarte, libertate si destin. - Ion Mihaileanu
Traducere din limba franceza de Ion Mihaileanu.
Fragment din cartea "Speranta" de Andre Malraux:Traducere din limba franceza de Ion Mihaileanu.
"Gloata innebunita care fugise din Toledo, militienii fara pusca de pe Tajo, ramasitele batalioanelor taranesti din Extremadura napadeau gara din Aranjuez. Ca frunzele prinse in vartej, zdrentuite apoi de vant, grupuri sosite in goana se raspandeau prin parcul castanilor, plin inca de trandafiri rosii, sau umblau de colo colo, ca niste nebuni in gradina lor, prin aleile cu platani imperiali.
Ramasitele militiilor cu nume istorice, Invincibilii, Vulturii Rosii, Vulturii Libertatii, umblau in nestire pe covorul de flori cazute, la fel de gros ca al frunzelor vestede. Balabanindu-si mainile, tarandu-si de teava pustile, ca pe niste caini, ei se opreau sa asculte tunul apropiindu-se de cealalta parte a raului. Printre loviturile care razbeau din pamant, inabusite de stratul gros al florilor de castan putrezite, se auzea un clopot vechi.
- O biserica, acum? intreba Manuel.
- Parca ar fi mai curand un clopot de gradinar, raspunse Lopez.
- Vine dinspre gara.
Un concert de clopote si de clopotei, de sonerii de bicicleta, de claxoane de masina si chiar de tigai insotea acum vechiul clopot. Epavele visului revolutionar, sabii, paturi vargate, draperii, pusti de vanatoare - chiar si ultimele palarii mexicane -, se intorceau din fundul parcului catre tam-tamul acesta care aduna triburile.
- Si cand te gandesti ca jumatate pe putin sunt curajosi..., spuse Manuel.
- Sucitule, spunea Lopez, sa vezi si sa nu crezi; n-au sfaramat nici un bust!
De-a lungul parcului, busturile celebre de ghips, invaluite intr-o lumina trandafirie prin reflectarea olanelor vechi, erau neatinse pe sub platanii de basm. Manuel nu le privea. Intr-o zarva demna de o voliera adusa din America de catre principi pentru gradina lor din Aranjuez, carnavalul se rostogolea spre gara pe sub arcadele de caramida, in lumina trandafirie a perspectivelor regale.
Pe masura ce Manuel si Lopez se indreptau si ei spre clopot, un cuvant devenea precis: locomotiva. "Orice-ar fi, numai sa nu se duca la Madrid!", isi spuse Manuel; nu-i era deloc greu sa-si inchipuie sosirea a zece mii de oameni demoralizati, prada zvonurilor celor mai de necrezut, imediat dupa cucerirea orasului Toledo - in timp ce Madridul se organiza cu disperare.
Se aflau acum foarte aproape de gara. Drid-Madrid-drid-drid, de pretutindeni scrasnetul glasurilor ca un tarait turbat de greieri.
- Fiindca au sters-o, vor povesti ca maurii sunt invincibili, spuse Lopez: ca sa-si justifice fuga, bineinteles ca maurii trebuie sa aiba un armament superior si asa mai departe.
- Au sters-o pentru ca nu-i comanda nimeni. Inainte, luptau la fel de bine ca noi."
Detaliile produsului
